Cu cât particulele descoperite sunt din ce în ce mai mici, cu atât mai mari sunt acceleratoarele de particule!
Fizica atomică şi subatomică sunt domenii în care imposibilul este un cuvânt practic necunoscut. Timp de aproape 2000 de ani, interpretând “ad literam” numele dat de Democrit, atomul a fost considerat indivizibil. Rutherford demonstrează experimental la începutul secolului nostru că nu este aşa: în interiorul său se află “ceva” şi mai mic, nucleul atomic; într-un volum de o sută de ori mai mic, “trăiesc” protonii şi neutronii.
“Indivizibilitatea” a fost… transferată asupra aşa-numitelor particule elementare, dar nu pentru mult timp. Anii 1970 aduc straniile particule numite quarci, cu sarcină electrică fracţionară şi imposibil de observat în stare liberă, constituenţi ai tuturor particulelor cunoscute. Apoi au apărut prionii, mai mici chiar decât quarcii, acceleratoarele de particule devin din ce în ce mai mari, pe masura ce scade dimensiunea particulelor căutate şi… drumul pare să nu se oprească.
Se va descoperi vreodată o “cărămidă” ultimă a materiei? Poate că nu. Dar, în absenţa imposibilului, orice se poate întâmpla.
Am pregătit pentru cei interesaţi un curs al Prof. dr. Grigore Damian de la Universitatea “Babeş Bolyay” din Cluj-Napoca, Facultatea de Fizică, unde explica ca pentru studenţii de anul I, totul despre fizica atomică:
Lasă un răspuns