Astrologia hindusă

Astrologia hindusă este aşa de diferită de a noastră? Ea a dezvoltat, cu siguranţă, practici care îi aparţin numai ei. Astfel, tema hindusă se prezintă ca o schemă pătrată, puţin comod de utilizat; semnele ei, în număr de douăsprezece, se succed invers faţă de astrologia europeană; s-a recurs la ele, mai ales, pentru a determina condiţiile unei reîncarnări ulterioare. Când hinduşii vor să facă un horoscop, ei se bazează pe o lucrare esenţială: Bahajjâtaka.

Astrologia hindusă se află, totuşi, la originea astrologiei noastre, fiindcă ea a dat naştere astrologiei caldeene, mai mult sau mai puţin denaturată de marele geniu grec, care a raţionalizat-o, în parte. Din filiaţie în filiaţie, ea a trecut la arabi înainte de a ajunge la noi.

Dacă cele douăsprezece semne spuse invers sunt aceleaşi ca şi ale noastre, planetele, cu toate că au aceeaşi putere, diferă prin neluarea în considerare a lui Uranus, Neptun şi Pluton, ca şi prin utilizarea Capului şi Cozii Dragonului, care sunt considerate aici planete „întunecoase”. Cele douăsprezece Case se suprapun aproximativ cu cele cunoscute în Occident.

Datorăm lui P.E.A. Gillet (Manual de astrologie hindusă, Editions Cahiers astrologiques, 1953; reeditată în 1987) faptul de a fi clarificat, simplificându-l, modelul matematic care stă la baza astrologiei hinduse.

>>Partea 1Partea 2Partea 3<<

Articol etichetat cu:

Care este gandul tau?