Asiguraţi ambientul optim pentru copilul asmatic

ambientul pentru copilul asmatic

În ciuda frecvenţei mari, această afecţiune inflamatorie cronică a bronhiilor rămâne greu de diagnosticat. Evaluarea precisă a copilului este foarte importantă în stabilirea tratamentului alopat de fond bine adaptat. Efectul terapiei medicamentoase se poate optimiza actionând asupra mediului înconjurător în care stă preponderent micutul: locuinţa. Bineînţeles că nu se doreşte (şi nici nu este posibilă) crearea unui ambient steril, însă câteva modificări în stilul de viaţă şi de organizare interioară vor uşura enorm viaţa copilului cu astm alergic.

Aerisiţi în fiecare zi

În prezent, casele şi apartamentele sunt cel mai adesea supraîncălzite şi din ce în ce mai bine izolate, ca urmare aerul interior nu se prea reîmprospătează şi este uscat.

Deschideţi zilnic larg geamurile din fiecare cameră, câte 10-15 minute, chiar o jumătate de oră în dormitorul copilului bolnav de astm. Ideal ar fi ca la el, în anotimpul cald, dacă nu staţi într-o zonă excesiv de poluată, fereastra să rămână tot timpul întredeschisă.

  • Obligatoriu aerisiţi foarte bine în timpul şi după ce daţi cu aspiratorul sau ştergeţi mobilierul de praf.
  • Aveţi grijă ca gurile de ventilaţie să rămână funcţionale; verificaţi-le şi curăţaţi-le constant.
  • Înlocuiţi cât mai des posibil filtrele aparatelor de aer condiţionat.

Atenţie la animalele de companie!

Pisicile reprezintă o importantă sursă de alergeni: 25-30% dintre copiii astmatici au sensibilitate la părul şi saliva acestor feline. De asemenea, alte animale pot provoca reacţii alergice: câini, hamsteri, porcuşori de India, iepuri, sinsila etc. Prin urmare, dacă ţineţi neapărat să aveţi un animal de companie, alegeţi unul fără blăniţă, cum sunt peştii sau broaştele ţestoase.

Chiar dacă vă este greu, găsiţi un alt cămin pentru colocatarul patruped. Nu vă blamaţi dacă reacţiile alergice ale copilului nu vor înceta imediat: este nevoie de minimum şase luni pentru a se îndepărta orice urmă de păr şi salivă uscată de la o pisică, căci rămân fixate multă vreme pe ţesături, haine şi covoare.

Dacă micuţul nu poate fi separat de companionul necuvântător, trebuie găsite soluţii alternative, mai mult sau mai puţin eficace. Interziceţi ferm copilului să mai permită accesul animalului în camera lui şi cereţi-i să se spele bine pe mîini de fiecare dată după ce îşi mângâie prietenul patruped.

Folosiţi un purificator de aer şi un aspirator echipat cu un filtru special, care reduc considerabil concentraţia de alergeni.

O altă metodă (pe care însă pisicile şi hamsterii nu o apreciază câtuşi de puţin) este îmbăierea animalelor de casă o dată pe săptămână cel puţin, cu şampoane speciale, antimătreaţă.

În bucătărie: o maşină de gătit electrică

Mai multe studii au concluzionat că maşinile de gătit pe gaz cresc riscul ca un copil să dezvolte astm. Efectiv, în mai puţin de o jumătate de oră de la punerea lor în funcţiune, nivelul de dioxid de azot din ambient creşte de la 20-30 grame pe metru cub la 9.000 grame pe metru cub.

Dacă aveţi aragaz, pregătiţi mâncarea în absenţa copilului bolnav, cu hota la maximum, şi aerisiţi foarte bine bucătăria după aceea.

Gândiţi-vă serios la posibilitatea achiziţionării cât mai curând a unei plite electrice de gătit.

În baie: un ventilator puternic

Mucegaiurile constituie un principal factor declanşator al astmului, iar ele prosperă în camerele de baie, unde umezeala este exagerată şi persistă. În plus, tot aici se utilizează cel mai adesea produse cosmetice (parfumuri, dizolvanţi, pudre, lacuri de unghii) foarte iritante pentru bronhii.

Cînd baia este liberă, lăsaţi tot timpul întredeschisă ferăstruica. Daca nu face faţă, montaţi un ventilator puternic, pentru a elimina condensul şi chimicalele din aer.

Curăţati cu regularitate rosturile dintre plăcile de faianţă şi gresie, ţevile (folosiţi un produs pe bază de clor), pentru a preîntâmpina formarea de spori.

Mobilier nou: ţineti copilul departe când îl asamblaţi

Mai ales mobila confectionaţă din PAL emite compuşi organici volatili (ce dau mirosul specific), ce pot provoca o inflamare a bronhiilor. La fel stau lucrurile cu adezivii, vopselurile, lacurile şi autocolantele.

Asamblaţi mobila, zugrăviţi pereţii, lăcuiţi parchetul ş.a.m.d. în absenţa copilului. La final, aerisiţi îndelung camera.

În dormitorul copilului

Se estimează ca aproximativ 70% dintre copiii care suferă de astm sunt alergici la acarieni. Aceste arahnide ce masoară mai puţin de un milimetru sunt mari iubitoare de caldură, întuneric şi umezeală. Se găsesc în principal în dormitoare, ascunse cu milioanele în saltele, în mochete şi perne.

  1. Aspiraţi şi aerisiti des salteaua patului.
  2. Preferaţi o saltea cu arcuri uneia cu burete.
  3. Cumpăraţi perne şi aşternuturi din materiale sintetice tratate cu acaricide (sunt scumpe, dar merită!); daţi-le la curăţat pe cele obişnuite măcar o dată pe trimestru.
  4. Spălaţi la maşină în fiecare săptămâna cuvertura de pat, la o temperatură mai mare de 60C, pentru a ucide acarienii.
  5. Alegeţi pentru dormitor o mochetă cu peri scurţi şi aspiraţi-o pe cât posibil zilnic. Şi mai bine, montaţi parchet melaminat şi nu-l acoperiţi cu nimic.

Fumatul – absolut interzis!

Fumatul pasiv are importante repercusiuni asupra copiilor care suferă de astm: riscul şi intensitatea crizelor cresc cu 14% când tatăl este fumator, cu 28% când mama are acest obicei si cu 52% cînd ambii părinţi au viciul ţigărilor. Dacă nu vă puteţi lăsa, fumaţi doar pe balcon, cu uşa spre incinta închisă.

Articol etichetat cu:, , , , ,

Care este gandul tau?