Arta exotică şi misterul aborigenilor din Australia

Înconjurată din trei părţi de oceane, Australia este cel mai izolat continent al lumii. Populaţia care a ajuns aici, acum mai bine de 9000 de ani, pare să fi migrat dinspre India şi Indonezia, răspândindu-se încet pe întregul continent austral. Datorită izolării, lipsei contactelor cu alte civilizaţii, băştinaşii australieni au păstrat o serie de trăsături arhaice în domeniul relatiilor sociale, credinţelor populare şi implicit al artei.

Australienii împodobeau obiectele de cult şi pe cele de uz casnic şi cunoşteau tehnici precum: sculptura şi sculptura în relief, înscrustaţia, pictura, străpungerea şi sfredelitul, aplicarea de puf şi scoici pe suprafeţe din lemn. Se foloseau în mod frecvent culori precum roşu, galben, alb şi negru, obţinute din cărbune, lut şi ocru. Culorile erau amestecate sau dizolvate în apă şi aplicate cu un mic şpaclu sau direct cu degetul. Motivele ornamentale erau abstracte (puncte, linii, cercuri, arcuri, zigzag-uri). Încrustaţiile bogate sunt des întâlnite în arta băştinaşilor. Australienii sunt preocupaţi de echilibru, simetrie şi ritm.

Australienii nu cunoşteau nici olăritul şi nici ţesutul, în schimb îi caracterizează pictura pe propriul trup şi pe obiectele pe care le foloseau (scuturi, coifuri, coşuri). Uneori băştinaşii îşi împodobeau trupul cu tăieturi a căror vindecare era intenţionat încetinită pentru a se ajunge la un „tatuaj de cicatrici”. Acest obicei era mai des întâlnit la bărbaţi, dar îl aplicau şi unele femei. În timpul festivităţilor ei purtau podoabe decorate cu linii şi puncte care pentru ei par să aibă o semnificaţie aparte. aborigeni-australieni

Credinţele şi practicile magice se reflectă în mod clar în artă: desenele pe pământ şi scoarţă de copac, ale căror semnificaţii sunt descifrate doar de către initiaţii triburilor. Printre obiectele de cult se remarcă ciuringi-le – plăcuţe de dimensiuni variate, realizate din piatră sau lemn care aveau la un capăt un orificiu prin care se trecea un şnur din păr de om, decorate în aceeaşi manieră abstractă. În timpul ritualurilor de iniţiere ale tinerilor, acestea erau rotite repede deasupra capului până emiteau un sunet despre care se credea că este glasul spiritelor. Pictura pe scoartă de copac – specifică zonei de nord a Australiei – era folosită pentru a decora colibele şi adăposturile (care în general erau făcute de femei şi erau foarte fragile, protejându-i doar de vânt).

Un loc de seamă în arta australiană îl ocupă desenele pe stâncă care se întâlnesc în diverse locuri (de la Kimberley în nord, până la Victoria în sud). La Kimberley desenele înfăţişează şi nişte fiinţe misterioase – vondine – despre care localnicii cred că aduc ploile. Ele sunt însoţite de curcubee şi şerpi, care joacă un rol important în mitologia zonelor de centru şi nord ale Australiei.

Deşi se credea că sculptura în relief este de provenienţă străină, în 1947 doi cercetători au decoperit dovada care contrazice această opinie: dendroglifele populaţiilor kamilaroi şi wiradjuri. Acestea sunt sculturi în relief executate pe copaci şi se foloseau în timpul diverselor ceremonii. Deşi astăzi populaţia băştinaşă este concentrată în rezervaţii şi se presupune că nu mai există condiţii de dezvoltare artistică, există şi excepţii precum Albert Namatjira (în anii ’30) în jurul căruia s-au format tineri pictori profesionişti. În anii ’50, lucrările acestora au fost expuse în galeriile londoneze.

Articol etichetat cu:, , , , ,

Care este gandul tau?

 

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.