Anghinarea – Cynara scolymus (Fam. Compositae)

Descriere. La noi se găseşte numai în cultură. În pri-mul an, planta dă naştere la o rozetă de frunze bazilare, iar în al doilea an la o tulpină viguroasă, ramificată la partea superioară, înaltă până la 2 m, acoperită cu numeroşi peri albi-cenuşii. Frunzele sunt mari, de obicei spinoase, adânc divizate, de culoare verde, albicioasă pe faţa superioară şi alb-cenuşie pe cea inferioară, acoperită cu numeroşi peri. Florile, de culoare roşie-violacee sunt dispuse în vârful fiecărei ramuri în capitule mari, globuloase, acoperite de solzi groşi, cărnoşi la bază.

Locurile de creştere. Anghinarea este o specie vivace, originară din sudul Spaniei; la noi se găseşte numai în cultură.

Recoltare. În scopuri medicinale se utilizează numai frunzele (Folyum Cynarae), recoltate când sunt complet dezvoltate, fără însă a fi îmbătrânite şi sunt uscate imediat. Nu au miros caracteristic, dar au un puternic gust amar.

Principii active: cinarina, acid clorogenic, derivaţi fla-vonici (cinarozida şi scolimozida), un principiu amar (cinaropicrina), polifenoli, oxidaze, inulina, glicozidele A şi B, mucilagii, tanoizi, zaharuri, acid malic, lactic, gliceric, derivaţi triterpenici, săruri de potasiu şi magneziu.

Acţiune farmacologică. Frunzele de anghinare măresc secreţia biliară şi diureza şi scad conţinutul sângelui în colesterol prin stimularea metabolismului colesterolului în ficat; antidiabetic; regenerează celulele hepatice, măresc pofta de mâncare; decongestiv renal.

Întrebuinţări. Ca diuretic şi coleretic în toate formele de insuficienţă hepatică, renală şi cardiacă; în nefrite acute şi cronice. Acţiunea coleretică (de stimulare a secreţiei biliare a ficatului) este datorită cinarinei şi polife-nolilor.

Se utilizează în disfuncţii hepato-biliare, în special în insuficienţă biliară, în angiocolite, în obstrucţii parţiale ale hepato-coledocului.

Se mai recomandă în:

  • colecistite acute şi cronice;
  • constipaţie;
  • vărsături (vomă) ;
  • enterită ;
  • colită ;
  • hemoroizi ;
  • fermentaţii intestinale, angină pectorală;
  • ateroscleroză;
  • diabet, prin scăderea zahărului din sânge, datorită unor oxidaze ;
  • prurit (mâncărime) şi urticarie, prin eliminarea de toxine.

Contraindicaţii : afecţiuni acute renale şi hepatobili-are.

Preparare şi utilizare. Ca diuretic şi coleretic în toate formele de insuficienţă hepatică, renală şi cardiacă, ca şi în nefrite acute şi cronice se foloseşte astfel : sub formă de infuzie în proporţie de 0,5-1% — o lingură de frunze se introduce în 500 ml apă clocotită, se lasă în repaus 20-30 minute, iar după filtrare se bea o parte dimineaţa pe stomacul gol, iar restul în cursul zilei cu o jumătate de oră înaintea meselor principiile.

O altă formulă : 2 linguriţe frunze mărunţite la 300 ml apă clocotită, se infuzează 15—20 minute. După 10 zile se măreşte doza la 4 linguriţe, iar după încă 10 zile, 5 linguriţe la 300 ml apă clocotită. Administrare : o parte din ceai (2—3 înghiţituri) se bea dimineaţa pe stomacul gol, după care bolnavul va sta întins pe partea dreaptă timp de 20—30 minute. Restul conţinutului va fi băut încet, înghiţitură cu înghiţitură în cursul aceleiaşi zile, cu 30 minute înaintea meselor principale. Cura este de 30 zile. După o pauză de o lună, cura se poate relua.

Notă. Nu se supradozează, întrucât provoacă colici hepato-biliari.

Tratamente din tradiţiile populare. Ceaiul din frunze se lua în bolile de ficat şi splină.

Etimologia denumirii. Cynara ar deriva de la cuvântul latin cinis,-eris = cenuşă, după obiceiul de a folosi acest produs ca îngrăşământ la cultura plantelor. Altă variantă ar fi că cuvântul cynara ar deriva de la grecescul Kion = câine, deoarece, foliolele involucrate ale acestei plante sunt dure şi seamănă cu dinţii câinelui, iar cuvântul scoly-mus are la origine cuvântul grecesc skolosa = spin, planta fiind foarte spinoasă.

Cercetările mai recente ajung însă la concluzia că numele de Cynara este numele insulei Kinara din Marea Egee, unde această plantă creşte spontan şi din abundenţă, iar cel de Scolymus de la grecescul scolymos, adică plante cu capitul floral ce se mănâncă.

Care este gandul tau?

 

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.