Amăreala – proprietati, beneficii si tratamente naturale

Amareala (Polygala amara si Polygala vulgaris) este o planta medicinala perena. Se gaseste prin pasunile din regiunea montana. popular se mai numeste iarbă lăptoasă, oloioasă, seceruici, șerpariță, șerpătiță, șopârliță, tămâioară.

Etimologia denumirii. Polygala amara derivă din grecescul polygalon rezultat din unirea cuvintelor poly = mult şi gala = lapte; se credea că unele specii de Polygala ar stimula secreţia de lapte la vaci; amara (latină) = amară.

Descrierea plantei de amareala

În pământ are un rizom ramificat, de culoare brun-gălbui la exterior, alburiu la interior, ce se prelungeşte cu o rădăcină groasă de 1 mm. Primăvara, din rizom, iau naştere mai multe tulpini, lungi de 15—20 cm, care în mare parte sunt întinse pe suprafaţa pământului. Frunzele bazilare sunt dispuse în rozetă, eliptic ovale, iar pe tulpină frunze mai mari, mai alungite şi mai înguste; ambele tipuri de frunze sunt glabre. Florile sunt grupate în spice terminale de culoare albastră, uneori violetă, roşietică sau albă, sunt neregulate, cu caliciu format din 5 sepale, 3 exterioare mai mici şi 2 laterale petaloide mai mari, iar corola din 5 petale, petala anterioară fiind mai dezvoltată şi concavă.

Locurile de creştere. Plantă vivace, erbacee care creşte prin pădurile , fâneţele şi păşunile din zonele subalpine şi alpine.

Recoltare. De la această plantă se recoltează atât planta întreagă, formata din radacina, tulpina, frunze, flori, sau doar rădăcinile (Radix Polygalae), în perioada lunilor mai-iunie, în timpul înfloririi.

Principii active. Salicilat de metil sub formă de glicozidă şi saponine triterpenice.

Amareala – Proprietati si utilizari terapeutice

Planta de amareala excită secreţiile şi în special, secreţia bronşică. Intreaga planta are importanta terapeutica in medicina umana, dar si in cea veterinara. Amareala are rol expectorant, sudorific, emolient, diuretic, antigripal, antireumatic, tonic stomahic, galactagog.

Planta se foloseste in tratarea urmatoarelor afectiuni:

  • tuse,
  • bronsita,
  • astm,
  • reumatism,
  • anorexie,
  • stimularea secretiei laptelui,
  • stimularea secretiilor gastrice.

Amareala in consumul intern

Pentru tratarea bronsitei, tusei de diverse etiologii, in astm, reumatism, ca expectorant, emolient, diuretic, se prepara o infuzie din 1 lingurita planta maruntita peste care se toarna o cana cu apa clocotita. Se lasa acoperita 15-20 de minute. Se strecoara. Se bea in 5-6 reprize pe zi.

Pentru atenuarea acceselor de tuse convulsiva, se face un decoct de amareala. Peste 2 lingurite de pulbere de amareala, se toarna 200 ml de apa. Se fierbe 1-2 minute. Se ia de pe foc si se lasa acoperit decoctul 10-15 minute. Se strecoara. Se bea la nevoie cate o lingurita..

Pentru calmarea tusei, calmant nervos si pentru stimularea digestiei prin excitarea glandelor gastrointestinale, se prepara vin tonic de amareala. Se prepara din 90 g de radacina uscata si maruntita de amareala la o jumatate de litru de vin bun. Se fierbe 10 minute. Se lasa la racit 1-2 ore. Se strecoara. Se bea cate o lingura de mai multe ori pe zi.

Întrebuinţări. Intern, se foloseşte ca expectorant în bronşite şi astm.

Preparare şi administrare. Sub formă de decoct în concentraţie de 2%; se consumă în 5—6 reprize pe zi.

Tratamente în tradiţiile populare. Lăstarii floriferi (Herba Polygalae amarae) se utilizau sub formă de infuzie sau sirop pentru combaterea tusei, catarului, astmei, gripei, bronşitei etc.

Articol etichetat cu:,

Care este gandul tau?