Amăreala – Polygala amara (Fam. Polygalaceae)

Descriere. În pământ are un rizom ramificat, de culoare brun-gălbui la exterior, alburiu la interior, ce se prelungeşte cu o rădăcină groasă de 1 mm. Primăvara, din rizom, iau naştere mai multe tulpini, lungi de 15—20 cm, care în mare parte sunt întinse pe suprafaţa pământului. Frunzele bazilare sunt dispuse în rozetă, eliptic ovale, iar pe tulpină frunze mai mari, mai alungite şi mai înguste; ambele tipuri de frunze sunt glabre. Florile sunt grupate în spice terminale de culoare albastră, uneori violetă, roşietică sau albă, sunt neregulate, cu caliciu format din 5 sepale, 3 exterioare mai mici şi 2 laterale petaloide mai mari, iar corola din 5 petale, petala anterioară fiind mai dezvoltată şi concavă.

Locurile de creştere. Plantă vivace, erbacee care creşte prin pădurile , fâneţele şi păşunile din zonele subalpine şi alpine.

Recoltare. De la această plantă se recoltează atât planta întreagă (Herba Polygalae cum radicibus) cât şi rădăcinile (Radix Polygalae), în perioada lunilor mai-iunie, în timpul înfloririi.

Principii active. Salicilat de metil sub formă de glicozidă şi saponine triterpenice.

Acţiune farmacologică: excită secreţiile şi în special, secreţia bronşică.

Întrebuinţări. Intern, se foloseşte ca expectorant în bronşite şi astm.

Preparare şi administrare. Sub formă de decoct în concentraţie de 2%; se consumă în 5—6 reprize pe zi.

Tratamente în tradiţiile populare. Lăstarii floriferi (Herba Polygalae amarae) se utilizau sub formă de infuzie sau sirop pentru combaterea tusei, catarului, astmei, gripei, bronşitei etc.

Etimologia denumirii. Polygala amara derivă din grecescul polygalon rezultat din unirea cuvintelor poly = mult şi gala = lapte; se credea că unele specii de Polygala ar stimula secreţia de lapte la vaci; amara (latină) = amară.

Articol etichetat cu:,

Care este gandul tau?