Adventişti – sectă creştină

adventişti   (lat.   adventus  – venire)

Sectă creştină, predicând ca esenţă doctrinară credinţa că sensul vieţii şi datoria omului este să aştepte a doua venire a lui Iisus Hristos, ce se va efectua curând, odată cu Judecata de Apoi   (escatologie. Apocalips).

Cultul adventist, propus ca o formă milenaristă de religie a pasivităţii,  a fost întemeiat spre anul 1830, în mediul micii burghezii din Statele Unite ale Americii, de predicatorul baptist William Miller. Întemeietorul, râvnind să apropie de timpul generaţiei sale a doua venire a lui Iisus Hristos, dedusă din scripturile canonice creştine (Biblia), a publicat în  1833, cartea Evidences front Scripture and History of the second coming of Christ about the year 1833: întrucât profeţia nu s-a împlinit, ea a fost corijată de Miller, întâi pentru anul  1843 şi apoi pentru 1847; nici neconfirmarea acestor date nu a dizolvat cultul  adventist, care  s-a  dezvoltat şi apoi s-a ramificat în câteva subsecte.

Cultul de bază apropiat doctrinar de baptişti, admite ca dogme: trinitatea lui Dumnezeu, creatorul revelat al Bibliei,   învierea  morţilor;  dar  neagă sfinţii şi crucea şi este iconoclast: se deosebeşte de baptism prin credinţa în grabnica reîntoarcere a lui Iisus Hristos şi prin credinţa că sufletul omului moare şi învie odată cu trupul.

După W. Miller, toate profeţiile biblice s-au împlinit, cu excepţia celei de a doua veniri. După moartea întemeietorului, adventiştii au comutat data venirii a doua, întâi pentru anul 1924,  apoi  pentru 1995.  Conform doctrinei adventiste, la a doua venire a lui Hristos toţi drepţii vor învia şi vor domni 1000 de ani împreună cu el, iar după acel mileniu Iisus Hristos va veni şi a treia oară, când vor învia şi păcătoşii, pe care Dumnezeu îi va judeca şi îi va distruge prin foc, spre a-i cruţa de chinurile Iadului.

De atunci, asistând la gloria Fiului Omului, cei drepţi vor dobândi dominaţia eternă. Cultul adventist de bază, avându-şi centrul la Washington, avea în 1958 în lume, 1 119 000 adepţi. Între timp, subsectele au devenit autonome, deşi deosebirile doctrinare sunt neesenţiale: adventiştii creştini insistă asupra ideii că, după mileniul de domnie cristică, toţi păcătoşii din lume vor fi nimiciţi; adventiştii evanghelici recunosc imortalitatea; adventiştii de ziua a şaptea (subsectă înfiinţată de Ellen White, 1827-1915) constituie ramura adventistă cea mai fanatică ce îşi desfăşoară propaganda uneori agresiv şi care consideră drept a 7-a zi din Geneză (ziua de odihnă), sâmbăta; adventiştii reformaţi refuză orice fel de muncă în zi de sâmbătă şi nu acceptă serviciul militar.

(W. Mueller, Die Adventisten, Hamburg, 1947)

Articol etichetat cu:, ,

Ganduri si impresii pentru "Adventişti – sectă creştină":

  1. Jorjette C Gheorghe Cel Sfânt
  2. Jorjette C Gheorghe Cel Sfânt

Care este gandul tau?