Adrasteia (grec. Aδραστεια – Inevitabila, Ireversibila)
Zeiţă frigiană, preluată de greci, care o identifică adesea cu Rhea sau cu Kybele, ca mamă a zeilor. Pentru orfici şi pentru Platon, Adrasteia e Nemesis: de altfel Platon afirma (Phaidros, 248c – 249d) că numele Adrasteia nu e decât un epitet al zeiţei Dike care determină circuitul cosmic al sufletelor.
Se pare totuşi că exista în Britannia o zeiţă similară personificând fecunditatea şi răzbunarea, amintită de Cassius Dio (Istoria Romană, LXII, 6), în textul invocaţiei rostite de regina Bouduica, iniţiatoarea răscoalei briţilor împotriva guvernării romane (61e. n.); Dio o numeşte Adrasteia şi probabil o confundă cu zeiţa feniciană Astarte, poate şi cu Nike, zeiţa greacă a victoriei militare, dar numele reginei brite (Bouduica), atributele zeiţei (răzbunarea, victoria războinică) şi împrejurarea invocării (războiul: „Tu, stăpâna noastră, facă-se să te afli mereu în fruntea noastră”) sugerează că ar putea fi vorba de zeiţa celtică Bodh.
Lasă un răspuns