Adapa – înţelept mitic sumerian

Adapa s-a urcat în locaşul ceresc al zeilor, de unde a izbutit să se întoarcă după ce a străbătut abisul; considerat înţeleptul prin excelenţă (unul din cei 7 strămoşi sapienţiali antediluvieni) şi preotul purificator al cetăţii Endu: numit şi Ouana (poate formă originară pentru Oannes).

Mitul e reluat de teologiile mesopotamiene (mai ales în Babilon), unde Adapa apare şi ca erou civilizator. Mitul sumerian povesteşte cum zeul Ea, având un templu în Eridu, pe ţărmul mării, înainte de potopul universal, şi văzând inabilitatea oamenilor, le dăruieşte pe profetul Adapa, care cunoştea toate tainele universului, însă era muritor, cu toate că niciun zeu nu-l depăşea în înţelepciune.

Adapa s-a îngrijit de oameni, învăţându-i prin pildă proprie să lucreze pământul şi să-şi procure hrană. În unele variante târzii, Adapa e primul înţelept (babil. apkallu) născut din ape, în formă de peşte (din specia neindentificată puradu).

O incantaţie liturgică îl numeşte preotul purificator din Eridu, care s-a ridicat la ceruri, unul din cei 7 care „s-au născut în fluviu şi au păstrat armonia între cer şi pământ”. Vântul-de-sud îi zdrobeşte luntrea pescărească, iar Adapa, prin blestem magic, îi frânge vântului aripa ce nu mai bate 7 zile; zeul Anu îl cheamă pe luntraş la sine şi Adapa, învăţat de zeul Ea, se înfăţişează umil, uzând de veşmânt cernit şi de şiretlicuri retorice, refuzând Pâinea şi Apa vieţii, după care e coborît pe pământ fără pedeapsă, dar şi fără răsplată; totuşi, din surse colaterale, aflăm că Anu îi dă puterea de a vindeca bolile pricinuite de Vântul-de-sud.

Adapa e apărat de zeii Dumuzi şi Gizzida. Potolit, Anu se întreabă: „De ce Ea i-a dezvăluit unui om nevrednic lucruri din cer şi de pe pământ? El l-a înzestrat cu inima tare, el i-a făcut nume. Ce vom face noi pentru el? Pâinea vieţii să-i fie adusă ca s-o mănânce! Îi fu adusă Pâinea vieţii, dar el nu o mâncă. Îi fu adusă Apa vieţii, dar el nu o bău. Îi fu adus un veşmânt, şi el se îmbrăcă. Îi fu adus ulei, şi el îşi frecă trupul. Privindu-l, Anu începu să râdă de el:

– Vino încoace, Adapa! de ce nu ai mâncat nici nu ai băut? Tu nu vei mai trăi veşnic!”

Şi Anu conchide: „Să fie luat şi pogorît înapoi pe Pământul său” (Poemul lui Adapa, fragm. B 57-70). În lipsa unui text integral, rămâne obscură intenţia lui Ea: onestă (presupunând la Anu un vicleşug faţă de Adapa) sau perfidă (vrând să împiedice acordarea imortalităţii)?

Ambele atitudini sunt traductibile simbolic: destinul duratei efemere a vieţii omeneşti, deşi unii interpreţi moderni nu văd aici decât un simbol al nostalgiei nemuririi.

Articol etichetat cu:, ,

Care este gandul tau?