Aceeaşi amintire a lui

Autor: Ramona-Alexandra Rusu

Nici azi nu reuşesc să-năbuşesc în gândurile mele aglomerate dezordonat aceea amintire care mă macină, mă doare, mă face să uit de mine secunde în şir.

Aceea secvenţă, acel ultim sărut, acea ultimă îmbrăţişare, acea clipă de „la revedere”, acel moment când mi-am dorit atât de nebuneşte să pot controla lumea şi toate lucrurile ce ţineau de noi, ce aveau să-l ia de lângă mine şi să îl ducă din nou departe… toate acestea împachetate frumos cu o fundă imensă în acelaşi gând, deja prea familiar, prea monoton, dar care nu-mi dă voie nici azi să fiu eu – eu fără el.

Acelaşi gând care nu-mi dă pace, care nu mă lasă să mă gândesc şi la mine, la partea din viaţa mea care nu îl cuprinde, la toate detaliile lipsite de importanţă dăunăzi, dar care acum sunt imposibil de pus cap-la-cap; gând născut dintr-un singur motiv: nu-mi era dor să-mi fie dor de el! Îl vroiam aici, lângă mine, cu acelaşi zâmbet ştrengar- porţia mea zilnică de optimism. Mă obişnuisem din nou cu tonul vocii lui, cu felul lui de a fi şi de a gândi, cu ideea că el e din nou cel care mă poate ţine strâns în braţe şi care poate da culoare visului meu adolescentin.

Dar… minunea a durat un timp scurt, prea scurt să mă satur de el şi de afecţiunea lui. Ce a rămas în urma lui? Promisiuni.. promisiunea că, deşi de departe, el mă va iubi şi promisiunea că se va întoarce la mine.

Sufletul meu ştie că el se gândeşte la mine, ştie că lui îi este dor de mine, ştie că el ştie că fără el lumea mea doare… dar toate astea le ştie doar sufletul meu, pentru că raţiunea mea încă deliberează, încă nu e convinsă dacă e bine să mă pierd de tot, să fiu absentă în propria persoană, până ce el îmi aminteşte zilnic, la telefon, că trebuie să zâmbesc… ca şi cum aş fi un televizor idiot, prostuţ, credul, incapabil să se impună, iar el e cel care butonează telecomanda, de fapt, în locul obişnuitelor butoane cauciucate sunt speranţe, zâmbete, frânturi de sentimente vii, care mă impulsionează să simt realitatea şi să interacţionez cu lumea înconjurătoare, chiar şi cu el stăpân pe sufletul meu.

Aceeaşi amintire a lui trezeşte în mine fericire şi tristeţe, siguranţă şi nesiguranţă… fericire pentru că iubesc, nefericire pentru că fizic nu e lângă mine; siguranţă pentru că sufletul meu nu e singur, dar nesiguranţă din teama că îl pot pierde de tot şi nu mai vreau asta. Totuşi, m-am decis, sunt dispus să risc tot, până la ultima carte. Ştiu că iubirea lui merită să trec dincolo de timp aşa că mă voi înarma cu răbdare şi îl voi aştepta până cănd prezentul de acum, fără el, va deveni o amintire, un gând nevinovat, trezit la viaţă de parfumul lui.

Articol etichetat cu:, ,

Ganduri si impresii pentru "Aceeaşi amintire a lui":

  1. Jorjette C Ramona-Alexandra Rusu
  2. Jorjette C Laurentiu
  3. Jorjette C glodeanu veronica
  4. Jorjette C Eu_pseudonim
  5. Jorjette C Eu_pseudonim
  6. Jorjette C Paul Padurariu
  7. Jorjette C Ramona-Alexandra Rusu

Care este gandul tau?