10 Anti-porunci

10 anti porunci

1. Nu sunt eu Domnul Dumnezeul tau; sa ai si alti dumnezei afara de mine.

Nu exista revelatie care sa nu fi fost precedata de cautari. Cautarea e un drum presarat de experiente, uneori dureroase, uneori socante, alteori pline de penibil si de frustrari. Mai devreme sau mai târziu, toti îl gasim pe Dumnezeu. Drumul conteaza. Calea pe care o parcurgi te face sa fii ceea ce esti si sa întelegi ceea ce esti. Din experienta în experienta îl alegi pe Domnul asa cum simti, asa cum vrei. Abia atunci devine Domnul Dumnezeul tau.

Daca vrei sa construiesti o lume lasa-ti spiritul liber, deschis oricarei forte divine. Cum sa-ti imaginezi un scriitor jurând supunere neconditionata unui singur Dumnezeu, cel oficial, cel impus prin rutina, prin prejudecata, prin lege scrisa ori nescrisa? Sau un muzician, un poet, un pictor, un coregraf, închinându-se unei divinitati care nu e a lor, a carei atingere n-o simt, al carei mister nu-l pot patrunde. Ce ar mai fi creatia lor fara cautare, fara experienta cunoasterii de Dumnezeu dupa Dumnezeu, fara setea de revelatia finala?

2. Sa-ti faci chip cioplit, sau alta asemanare, si sa te închini lor.

Nevoia de idoli e în natura omului. Un model e un ideal spre care tinzi, care te împinge sa progresezi. În jurul chipurilor idolatrizate se strânge viata ta, amintirile cele mai frumoase, clipele de cotitura. Nu era mai bine pe vremea când scriai numele iubitei/iubitului pe bucatele de hârtie parfumata si adormeai cu ele sub perna în asteptarea unor vise minunate, când fotografia ei/lui te însotea pretutindeni, nu erau mai frumoase, mai adevarate, mai din suflet, versurile si cântecele scrise atunci? Nu era mai bine atunci când vederea stelei tale te facea sa lesini, sau când te întorceai acasa ragusit de strigatele dezlantuite de pe stadioane? Regreti ca ti-ai ales un drum în viata inspirat de un idol?
Cel care poarta universuri în suflet se va închina si va sluji toata viata chipurilor misterioase din ceruri, de pe pamânt si din adâncuri, va tânji sa li se apropie, sa le cunoasca. Avem nevoie de idealuri, avem nevoie de idoli. Arta se naste din dragoste.

3. Sa iei numele Domnului Dumnezeului tau în desert.

Elibereaza-te! Daca nu e Dumnezeul tau cel adevarat, ce sens are numele sau? Ce sens mai are ipocrizia oficiala, cea care îti limiteaza exprimarea, care îti impune ce anume sa faci sau sa nu faci cu numele divine? Ce rost are sa urmezi drumul batut de legiune, calauzit de interese meschine, împrastiind vorbe mieroase pentru urechi lipsite de darul întelegerii, mimând teama, daca sufletul te îndeamna într-o alta directie?
Dumnezeul tau e numai al tau si te asculta,el stie când spui adevarul si când creatia ta e o litanie fara noima, nu e treaba nimanui sa-ti spuna când îi iei numele în desert si sa te aduca pe drumul supunerii. Poti vorbi cu Dumnezeu în multe feluri. Inclusiv în desert.

4. Nu-ti aminti de ziua Domnului si nu o cinsti.

Daca vrei sa traiesti întru Domnul orice zi e sfânta, cinstirea vine de la sine, ca si amintirea ei. Inspiratia nu apare în ratii, dupa calendar, conform unor reguli prestabilite. Când Dumnezeu a creat lumea, cifrele nu existau înca. Odihna a venit firesc, în urma unei lucrari împlinite. În propria ta lume, ritmul de constructie poate fi diferit, lumea ta se creeaza dupa necesitatile ei aparte, e poate nevoie de mai mult decât lumina si întuneric, pamânt si apa, animale si oameni. Iar dupa o lume vine alta, si alta, si alta, meseria de constructor de lumi nu prevede concedii fortate.

5. Nu-l cinsti pe tatal tau si pe mama ta.

Pe acestia sa-i iubesti, asa cum e în legea firii. Oricine ar fi, oricum ar fi, îti iubesti parintii, si prin asta te rascumperi. Parintii, spirituali sau de alt fel, te pot trada, îti pot pierde cinstirea, dar nu si dragostea. Dragostea e neconditionata. Cinstirea si respectul au alte fundamente, implica întelegere, empatie, cercetare, analiza. Implica noblete sufleteasca. Respectul acordat dusmanului e prima lege a razboinicului.
Cinstirea si respectul se câstiga, trebuie meritate, cer reciprocitate. Se acorda cu sufletul, dar mai ales cu mintea. Si se primesc la fel.

6. Sa ucizi.

Moartea e izbavire, e cale spre renastere, e drum spre absolut, e eliberare. Sa ucizi gardienii închisorii tale e primul pas spre libertate.

Moartea e un punct crucial în arta. Personajele mor – dupa reguli. În urma mortilor se cânta sau se plânge – dupa reguli. Moartea e un demon învesmântat în negru – sau în alb, sau în violet, uneori e un înger – în functie de reguli. Dar moartea însati nu are reguli. Legile sale sunt independente de vointa si dorintele creatorilor. Autorii mor în mod real, nu sublim ca eroii lor, si uneori fara sens. Creatorii de lumi ar trebui sa fie si creatori de moarte. Sa nu se teama de moarte.

7. Sa fii desfrânat.

Asculta-ti instinctul, nu te lasa îngradit de prejudecati amare, de invidie, de esecuri. Dorinta e un motor puternic pentru firea umana. Ea te înalta, ea te coboara, mai ales ea te învata. Poti sa-i fii sclav sau stapân, sau ambele în acelasi timp.
Ai creat un univers alternativ, dezlantuit, liber, în care dezmatul nu e decadere ci exprimare a bucuriei, a fortei, a libertatii pure de a exista. Ai o lume plina de senzatii în care desfrâul te duce în cele mai înalte sfere ale Edenului suprem, sau în adâncimile Iadului. Din Focul Soarelui si din Flacarile Satanice vei iesi purificat.

8. Sa furi.

Sa furi fiecare clipa de fericire, de libertate, de liniste. Nimeni nu are drept de proprietate absoluta asupra acestor lucruri. Si nici tu. Vor fi, mai departe, furate de la tine, transformate în fericirea si libertatea altora. Din astfel de clipe furate se construieste o viata fictiva, mai fericita, mai libera, mai linistita decât viata reala cea îngradita de nevoi si temeri si principii înguste.
Exista lucruri care nu pot fi cumparate si nici câstigate prin munca. Nu exista pret pentru ele, nici nu ajung o suta de ani de sacrificii si compromisuri. Constructorii de vieti fictive, creatorii de lumi au darul de a fura.

9. Sa ridici marturie mincinoasa împotriva aproapelui tau.

A vorbi de bine pe aproapele tau în cele mai multe cazuri nu e altceva decât o minciuna frumoasa. Ceea ce spui despre un om, în final îl afecteaza mai putin pe el decât pe tine. Sentimentele tale catre cineva sunt parte din fiinta ta si mai putin din a celuilalt. Decizia de a spune rau sau bine îti apartine, modul în care marturisesti si împotriva cui, la fel. Nu minciuna însasi te defineste, ci scopul pentru care ea s-a nascut.
Creatorii de lumi sunt în esenta creatori de minciuni, de marturii mincinoase despre trecut si viitor, despre oameni a caror simpla existenta e o minciuna, o marturie strâmba.

10. Sa poftesti la ceea ce este al aproapelui tau.

Privind la bogatia semenilor tai te lasi influentat de ei, le devii mai apropiat, înveti din experienta lor. Încerci sa întelegi calea lor, felul lor de a fi, pentru ca fiecare om este putin din ceea ce-l înconjoara, din ceea ce a adunat pentru a se înconjura. Iubirile lor, munca lor, lupta lor, s-au concretizat în ceea ce le apartine. Privind la ce e al altuia poti hotarî ce ar putea sa fie al tau, ce se potriveste cu natura ta, sau ceea ce ar trebui sa inventezi ca sa se alinieze naturii tale. Dorinta pentru ce e al aproapelui tau te arunca în competitie: daca el a putut, poti si tu; ceea ce a creat el poti crea si tu, poate chiar mai bine.

În definitiv, constructorul de lumi e doar el însusi, nu asculta de poruncitori sau anti-poruncitori. Libertatea nu are reguli.

Articol etichetat cu:, , , , , ,

Ganduri si impresii pentru "10 Anti-porunci":

  1. Jorjette C anis

Care este gandul tau?

 

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.