Viitorul copilului meu

Autor: Mandache Violeta

Cat de greu poate fi sa fi mama in ziua de azi. Cate responsabilitati implica viitorul copilului tau . Am avut ocazia sa citesc o compunere a fiicei mele , Nina , despre ce-si doreste sa devina . Veti fi uimiti sa vedeti cat de practici pot fi copiii nostri .

Viitorul copilului meu

Ma gandeam de multe ori : ” O sa cresc . Ce am sa fac? Parintii nu ma vor intretine toata viata . Ce sa fac?” Intrebarea tot straina-mi este . De ce ? Pentru ca sunt copil si nu imi pot face planuri , dar ma pot doar gandi ce meserie as putea practica . Ma gandeam sa urmez liceul ” Octav Bancila ” , la canto , iar de acolo nu m-am mai gandit . Ma gandeam sa cant in cluburi private , nu pentru adolescenti sau tineri , ci pentru persoane care stiu sa aprecieze muzica. Penibil ! Dar de ce sa muncesti undeva unde nu-ti place si sa fii stresat si nefericit cand poti lucra undeva unde iti place ceea ce faci si sa fii , catysi de putin fericit ? Acesta ar fi planul A .

Planul B este cel de chelnerita la un restaurant . De ce ? Pentru ca imi place sa ma misc si sa alerg . Bucatareasa nu ma fac pentru ca nu stiu si nu-mi place sa gatesc .

Planul C ar fi sa plimb cainii contra-cost , dar nu multi oameni isi mai plimba cainii sau mai au caini, deci planul C nu este sigur .

Planul D este sigur ! Vanzatoare la un magazin . De mica , cand imi urmaream mama , voiam sa fiu vanzatoare. Mi se parea o meserie fabuloasa . Sa vinzi oamenilor lucruri si sa primesti bani . Credeam ca banii iti raman tie . Mama se plnagea ca este greu si ca o dor picioarele . Avea probleme cu musculatura si de asta nu mi-am luat gandul de la aceasta meserie .

Am facut multe teste pe calculator si majoritatea mi-au dat ca rezultat ca vocatia mea este cea de doctor . De ce ? Nu stiu . La unele teste spunea ca : ” Vocatia dumneavoastra este cea de doctor. Sunteti o persoana vesela, energica si intotdeauna ajutati lumea cand este nevoie . ” Daca spune asa de ce sa nu ma fac supererou ? Chiar daca nu este adevarat ce spune pe internet , mi-a dat o idee .

Planul E este asistenta . Asistenta medicala sau sora la un spital , ceva .

M-a fulgerat intr-o zi sa plec din tara ca se castiga mai bine . Nu stiu , dar punand problema ca primul obstacol in viata sunt banii , as pleca . Dar familia , tara si tot de aici , nu ma lasa .

Ca orice copil am planuri mari , cum ar fi : sa-mi gasesc un sot , ne mutam la casa noastra si mergem amandoi la munca , castigam bani , ne traim viata . Pana cand ? Pana cand o sa murim . Daca nu-mi gasesc de munca undeva , ma fac casnica. Asta este cel mai bun loc de munca . Sunt acasa cu familia , le dau de mancare si sotul aduce bani acasa . Deci asta este planul F , planul mamei .

Planul G este sa ma mut undeva departe de oras , unde sa-mi construiesc o casuta, sa-mi fac o gradina cu legume , una cu flori , o livada si o ferma. Asta este cel mai bun plan deoarece oamenii au trait in pace si armonie , pana acum , la tara . De cand au aparut tehnologia si criza nu prea mai exista pace si armonie, ci in schimb ura si galagie . Rar mai intalnesti un om in banca lui. In caz ca-mi esueaza planurile , il folosesc pe F, casnica. Pana la urma asta este rolul femeii in casa.

In concluzie , sunt copil si acum ma ingrijesc parintii . Cand voi creste mare si imi voi cauta de lucru , iau acest caiet si urmez aceste planuri . “

Aceasta compunere este scrisa de fetita mea care este in clasa a VII-a . Cand am citit-o prima data am ras si m-am uitat la ea. Imi zambea si se uita la mine cu o privire inocenta . Am vrut sa ma impartasesc si dumneavoastra ideile ei de viitor .


Acest articol a fost actualizat recent pe

de către

cu tematica

Despre autor

Avatar Jorjette C

Păreri și impresii:

17 răspunsuri la „Viitorul copilului meu”

  1. of,nene Paul cam mult jignesti tu participantii astia saracii de noi si de ei!Ce treaba ai tu? Sa jurizezi planurile si tema concursului sau limba Romana,hai hai ca deja esti………

  2. Distractive planurile mari :). Nota 7 m-a amuzat.

  3. Avatar Paul Padurariu
    Paul Padurariu

    E bun articolul fetitei tale, dar cum sa fii un exemplu pentru copilul tau, daca tu nu scrii corect in limba romana? Nota 8 – pentru fetita, nu pentru tine.

  4. Dacă e miștocar e problema lui, eu am fost sinceră în fața a ceea ce mi-a prezentat el…Nu e problema mea modul lui de abordare a lucrurilor 🙂 Nu crezi? Eu nu pot decât să-mi văd de ale mele…

  5. Avatar Laurentiu
    Laurentiu

    Jorjette,

    Nenea din spatele nick-ului @Claudiu se crede mistocar de mistocar. ^ este o “aroganta”.
    L-ai luat in serios…

  6. Avatar Lukacs Claudiu
    Lukacs Claudiu

    Eu sunt claudiu din medias sunt pe clasa a 8 a mai am doar un semestru din cls a 8 si cand o sa ma duc la liceu vreau sa ma duc la ori care de la mine din oras numai sa intru la un liceu bun. Planul meu ptr viitor sta in felul urmator vreau sa fac liceul facultate nu mai fac si cand o sa il termin peste 4 ani jumatate tota scoala ma voi duce cu mama in germania mama are un loc unde merge in germania la cules de castraveti. vreau sa ma duc cu ea vreo 2 sau 3 ani si daca fac in acest ani sa zice ca in fiecare an 2 sau 3 mii de euro ca se merge pe 2 luni acolo deci vina casa prima data am venit cu 3 mi de euro 1.500 de euro ai tin si restu ai bag in banca si sa imi iese in de fiecare data cand ma duc tot asa . dupa ce mam dus trei ani cumapr vreu 3 hectare in satul magura din jud brasov si ma stabilesc la tara. imi cumpar 3 vaci 2 cai 3 porci gaini gaste un caine si imi fac o casa un grajd la animele cotete la gaste si gaini si o caruta ptr cai ativa cu parerea e o idee buna?

    1. Orice idee este bună atâta timp cât este o dorință de a ta…Și noi am dori să ne mutăm undeva la țară, într-o căsuță, dar familiile noatre cred că avem o problema – cum sa ne mutam la tara cand majoritatea vor la oras? Ideea noastra nu este nici inteleasa nici acceptata, insa cum nu traim pentru ceilalti, ci pentru noi, vom vedea noi cum sa o scoatem la capat…

      Multa bafta in planurile tale de viitor!

  7. Eu cred ca e cel mai bun articol., mie mi-a placut..nici nu stiu de ce. Acum l-am citit prima data si am ramas surprinsa..
    Camd eram mica mi se spunea des ca “ce bine e de tine, ca nu ai ganduri, o sa vezi mai incolo cate griji o sa ai pe cap” ceva de genul asta.. Si eu vream sa fiu mareeee, sa fiu pe picioarele mele:)) Acum mi-as dori sa mai fiu iar copil..si spre deosebire de fetita d-nei Violeta eu nu-mi faceam astfel de planuri…

    1. Eu cred că putem alege oricând să manifestăm copilul din noi, însă ne este frică să nu fim interpretați greșit, pentru că societatea ne cere să fim maturi…Copilul în noi există și el așteaptă până noi îl luăm de mânuță și ieșim din carapace, până îl luăm în brațe și îi spunem că-l iubim și că vrem să fie tot timpul prezent…Putem oricând să încetăm măcar pentru câteva clipe, ore să nu ne mai facem griji și să facem ceva copilăresc.

      De exemplu în loc să ne uităm la televizor putem să ne apucăm să desenăm ceva, chiar dacă nu ne pricepem, să vedeți atunci cum dispar grijile…

  8. Dragă domnule,
    .. sunt un copil şi poate nu e realizabil ce mi-am propus să fac ,dar asta este gândirea mea . În primul rând compunerea era pentru şcoală. Şi nimeni nu mi-a chemat părinţii la şcoală. Şi în al doilea rând nu înţeleg ultima frază . Faceţi o aluzie sau .. ? ” dar uneori e dureros, căci nu ai prieteni, nu ai oameni alături care să-ţi fie alături aşa degeaba, fără un motiv anume sau un scop anume . “

  9. Realistă formulare! Cred că dacă era pentru şcoală, vă chema să vă spună că fetiţa are probleme şi ar trebui să consulte un psiholog. Desigur acolo aflaţi că fetiţa este în regulă, cazul ei nu mai este ceva rar întâlnit, de fapt este atât de general încât nu îl mai consideră o problemă psihologii, faptul că oamenii nu au o imagine clară despre viitorul lor, despre ce îşi doresc să facă, despre alegerile lor … eventual vă propune să trageţi tare, să-i băgaţi ceva puternic în minte, ca să fie ca majoritatea oamenilor!

    Oricum, pe mine mă îngrijorează starea ei, căci eu am renunţat să-mi mai fac planuri o perioadă, a fost ok din punctul meu de vedere, dar nu pot trăi printre oameni fără să am un plan de viaţă cu care să mă şi preocup. E ca şi cum aş auzi pe toată lumea vorbind de mine: “uite ce puturos”, “nu face nimic”, “pierde vremea numai cu prostii”, “nu munceste”, “uite cum se îmbracă” etc. etc.

    Uneori parcă e plăcut să simţi că nu eşti ca majoritatea şi că faci parte din cei puţini, dar uneori e dureros, căci nu ai prieteni, nu ai oameni alături care să-ţi fie alături aşa degeaba, fără un motiv anume sau un scop anume …

  10. Avatar Laurentiu
    Laurentiu

    Bun, bun, foarte bun !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *