Îți place?
» «

Iarna

Publicat pe 25/02/2012

Iarna dulce iarna, eu zaresc in zarma, pe podoaba ta, fulgul ce-ngheta pe geamul senguratec.
Si admir in taina, cum se-nbraca-n haina, tot ce are suflet, si fara nici-un fosnet, casele.
Dar ma-ntrist zarind, frica ce-i pandeste, pe oameni trosnind, cu graba orbeste, pasii.

Frumoasa plecare, cu sunet de nai, a zbarcitei iernare, ca floarea de mai, bis!
Gandirea ce trece, bolnava in pace, atarna de-o ata, creeaza greata, frumusetii,
Care plange-n larg, in largul tristetii…
Unde iarna-si are
Un cufar mare,
Ce se umplea pe an
Cu ignorare, un gram…
Si cu alungare..
Si cu infruntare!

Prin fulgul de nea, ea-mi varsa o lacrima, c-o durere falnica, un bulgare-si facea.
Si-l rotea, si arunca..dar ce dorea?
In scurgerea timpului, copii distrasi, transformau frigului, in urat padoaba-si.
Un fulg de nea cadea,
Putin el se rotea
Apoi nemilos se topea..

Si altul sosea
Fericit el adormea
Dar nu se mai trezea.
Si tot asa se zarea
Graba ce-i pandea..

Fericirea disparea
Tristetea venise.
Si iluzionase.
Pe oameni ii aruncase
In iluzii frumoase
Ca-i fericirea…
Omatul se topea
Si dureros el plangea.

Seara-n frigul muribund, iarna-si arunca-n fulg, in aer, tristetea fumegand.
Drumurile pustii
Fara de copii
Sau fara de adulti
Sentimente…flutarsii multi
Ma linisteau.

Eu zaceam la geam timid, probabil uimit? Altii nu pot observa, a se enerva si a tipa, stiu ei Doamne, numai -oare?
Era un geam rigid, din lemn amagit, de vreme rontait
Dar pentru mine,
Era mai mult ca un iubit…
Era sufletul meu
Prin a carui greu,
Observ tot ce ma-nconjoara
Prin a carui scortisoara
Nici apa nu trece
Fara sa se-nece
De sentimente,
Care nu vor sa plece…

Autor Eu_Pseudonim

"Sunt un om."

Comentarii

  • Cristescu Bogdan pe 16/01/2011
    la ora 20:55:

    Îmi dau seama că prin ceea ce ai scris aici, păstrezi aceeaşi tendintă oarecum umană, de nostalgie a transformării. Nu am putut sesiza bucuria transformării, eşti oprit în observarea formei din procesul transformării. Uite, pentru mine elementele iernii sunt cele mai sincere şi clare motive şi sugestii, cum că viaţa există şi fără noi cei de acum. Deşi fiecare fulg, are viaţa lui, el ca şi esenţă are o viaţă mult mai lungă, infinită chiar, dacă stai să te gândeşti că toată apa de pe pământ nu pleacă nicăieri în spaţiu şi e aici de când s-a format. Îţi dai seama, aceeaşi apă este aici de acum miliarde de ani? Îţi dai seama că tu bei apa străbunilor tăi pe care nici pământul nu-i mai are întregi?

    Cum să nu fii bucuros? Cum să simţi tristeţea vieţii când acest privilegiu de a trăi efectele transformării este tot ceea ce contează într-o viaţă?

    Na, probabil şi tu ca mulţi poeţi, gândeşti prea mult şi în complexitatea minţii noastre, preferi să aşterni ca să nu uiţi peste ani, tu sau poate şi alţii ce te citesc în timp. Oricum, viitorul este veselie nu tristeţe … că n-ai de ce, nu?

  • Eu_Pseudonim pe 17/01/2011
    la ora 08:28:

    Doi oameni se pot uita la acelasi obiect si sa-l perceapa diferit.

    sau

    Presimt sfarsitul in tot ceea ce este frumos. Bucurati-va! Nu exista decat daruri vremelnice.

    sau

    Exista doua moduri de a trai viata: sa crezi ca nimic nu e un miracol sau sa crezi ca totul este!

    (cine a zis alea -nu stiu daca exact asa- si-ti dau un 10 :D )

    “Oricum, viitorul este veselie nu tristeţe … că n-ai de ce, nu?”
    Nici eu nu inteleg de ce majoritatea oamenilor vad viitorul ca pe ceva vesel, eu ma gandesc ca atunci cand mai trece un an sunt cu 365 de zile mai batran.  Adica cu un pas mai aproape de moarte, iar eu in anul respectv n-am reusit sa fac absolut nimic ca lumea sa ma cunoasca, sa fiu amintit in istorie…
    De altfel exista un fel de bucurie in tristete. Eu noaptea cand stau la 12 pe geam si vad cum nimeni nu mai e pe strada, ma bucur. Dar nu e o bucurie din aia simpla, e ceva mai profund care n-ai decat sa-l traiesti pentru a-l simti.
    E o chestie ciudata, de exemplu daca nu-mi mai vorbesc in gand si ma concentrez  sa observ cat mai multe incep sa simt bucuria aia simpla, de copil. Sa vad cu alti ochi lumea, sa-mi inchipui ca e pentru ultima oara cand o vad. Sau ca sunt in alt loc, undeva strain si este o frumusete stranie. Si nu e autosugestie…
    Probabil vine si de la faptul ca-mi amintesc (aproape) fiecare zi din viata, daca ma intrebi ce faceam acum 2-3 ani iti raspund. E un motiv de mandrie si unul de amagire (care este mai puternic) : primul : am memorie buna. al doilea: voi trai asa in trecut pana voi muri. Iti dai seama ca daca as vrea sa ies, as iesi. Dar este ceva frumos, ca un drog. Sau sa-mi fie mie frica sa ma mut si sa o iau de la capat? poate si asta..

    • Jorjette pe 17/01/2011
      la ora 12:19:

      Ştii cum e? Tu copil, te-ai mutat în haina de adult. Ea nu te-ncape dar te cuprinde, şi jalnic încerci să-ţi vezi copilăria acum. Îţi dai seama, un copil care îşi vede copilăria prin ochii unui adult? Întradevăr, dacă o ţii aşa toată viaţa, ăsta nu e motiv de bucurie, e dramatic pentru tine! Şi totuşi, poţi să faci ceva? Există o schimbare pe care o vrei? Observ că-ţi place haina de adult, îţi place şi copilăria, dar haină nu mai vrei să o dai jos, că spui că-ţi va fi frig, că vei fi gol, că va fi ruşine. Vezi? Adultul nu mai vrea nimic, mereu există un copil care să trezească flacăra. Poate aşa şi, ai nevoie de un copil să te facă să te dezbraci de haina de adult, să fii copil şi tu, că doar nu ţine doar de vârsta!

      Copil la geam, adult pe stradă şi printre oameni! Deja te văd închis în casa sufletului tău, aburind geamurile şi lăsând numai urme de vârf de nas pe ele!

      Ieşi afară şi caută copii!(Cristi)

Spune părerea ta:

1. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.

2. Nu lăsa comentarii inutile de genul "Fain articol" că nu vei primi link dofollow!

3. Fără cuvinte cheie în locul numelui tău!

4. Nu oferim link către siteuri cu conţinut pentru adulţi (inclusiv poker, alte jocuri de câştig şi de pariuri).

5. Fii sincer cu tine şi cu cei din jurul tău!

Dofollow my Blog

delete

Comunitatea Jorjette

RSS Pasiuni feminine » Toate subiectele