OZN – închipuire sau realitate?

OZN (Obiect zburător neidentificat).

Existenţa OZN-urilor nu poate fi afirmată sau negată în bloc. Mai întâi, o constatare: omul nu se hrăneşte numai cu pâine şi cu raţiune, ci are nevoie şi de alimente pentru imaginarul său; şi aceasta în orice timp şi în orice loc. Astfel, în Occident, fenomenul „farfuritic” se sprijină pe precedente faimoase: din Evul Mediu şi până în secolul al XVIII-lea apar tot felul de fenomene extraordinare, vânători infernale, apariţii în formă de cruce etc… care îşi datorează existenţa, se spune astăzi, tot atât de bine imaginaţiei colective, cât şi condiţiilor atmosferice sau meteorologice interpretate greşit (auroră boreală, curcubeu).

Aerostatul cu aer cald va cristaliza un alt arhetip (până când va zbura cel mai-greu-ca-aerul, adică avionul), şi cerul, în tot decursul secolului al XIX-lea, va fi plin de numeroase maşini zburătoare, ţinând de peşte şi de pasăre, de navă şi de car aerian. Se constată apoi o acalmie relativă, miraculosul părând să revină pe Pământ cu mediumurile cu efecte fizice şi cu alte minuni.

Va trebui să aşteptăm 1947 şi „războiul rece”, pentru ca, în fine, să apară OZN-urile, mai întâi în ţările cu majoritate protestantă. (Ţările de tradiţie catolică cunosc încă efectele de lungă durată ale apariţiilor mariale: Lourdes, La Salette, Fatima, Pontmain etc.)

O constatare pare să se impună: imaginarui este adesea vizionar, anticipând tehnologia, şi OZN-urile pot, foarte bine, să nu fie decât faţa inversată a dorinţei oamenilor de a cuceri spaţiul, de a merge pe alte planete — ceea ce se va întâmpla în 1969, cu Luna. Chiar în acest caz, fenomenul „farfuritic” este, totuşi, departe de a avea o semnificaţie unică.

Se amestecă aici politica („războiul rece” şi spionajul pe calea aerului, apoi prin sateliţi), economia, spiritul religios (de tip milenarist cu extraterestri) etc. Pe scurt, nu ascundem faptul că sociologia fenomenului OZN este foarte complexă. Acesta este un aspect; altul este interpretarea pe care i-o atribuie ufologii.

Or, „farfuriştii” se împart în şase grupe.

1. Pentru unii fenomenul ţine de ceea ce se numeşte în sociologie un zvon, cu sau fără halucinaţie.

2. El ar ţine, după alţii, de ceea ce ocultismul acoperă cu termenul de egregor.

3. Există şi oameni care cred în obiectivitatea OZN-urilor, în realitatea lor materială, fizică, refuzând, totuşi, ideea că aceste obiecte zburătoare neidentificate sunt legate de vizita unor fiinţe inteligente, venite din alte galaxii.

4. Anumiţi ufologi reţin ipoteza că „farfuriile” ar putea să fie baze interstelare locuite de fiinţe inteligente, dar ei nu se îndepărtează de o atitudine strict ştiinţifică.

5. Uneori este avansată şi ipoteza că OZN-uriie vin dintr-o altă „dimensiune”.

6. Sunt, în fine, cei care gândesc că ştiinţa ortodoxă actuală, atât de impregnată de pozitivismul scientifist, este incapabilă să înţeleagă fenomenul şi că, pentru aceasta, trebuie recurs la alte date, la o teorie a paradoxului. După părerea lor, s-ar cuveni să ne detaşăm de logica occidentală, care cere ca un fenomen să fie obiectiv sau subiectiv (principiul terţului exclus).

În vreme ce nu ar fi absurd să credem (tot după opinia acestora din urmă) că fenomenul OZN este mit şi totodată realitate fizică.

Etichete:, ,

Sunt 8 de ganduri pentru "OZN – închipuire sau realitate?"

  1. Bogdan Cristescu Maria

Care este gandul tau?