Noaptea Walpurgiei – Spectrul din Brocken

În masivul Harz se află muntele Brocken, unde există tradiţia să aibă loc reuniuni, dansuri, hore infernale în fiecare an, la 1 mai, în timpui nopţii Walpurgiei. Un număr din Magasin pittoresque (din 1851) descrie astfel faptele:

„Printre fenomenele naturale care se oferă privirilor noastre, fără a provoca surpriză sau să ne atragă atenţia, există unele care posedă caracterele unei intervenţii supranaturale. Numele care li s-au dat atestă groaza pe care o inspiră: chiar şi astăzi, când ştiinţa le-a deposedat de originea lor miraculoasă şi a dezvăluit cauzele producerii lor, aceste fenomene au păstrat o parte din importanţa lor iniţială şi sunt privite de savant cu tot atâta interes ca atunci când erau considerate ca efecte imediate ale puterii divine.

Spectrul din Brocken

Spectrul din Brocken

Printre aceste fenomene semnalăm Spectrul din Brocken. Din epocile cele mai îndepărtate, Brockenul a fost teatrul miraculosului. Pe vârful lui se văd încă blocuri de granit, numite locul şi altarul vrăjitoarei: un izvor cu apă limpede se numeşte izvorul magic, iar anemona de pe Brocken este pentru oamenii din popor floarea vrăjitoarei.

Putem să presupunem că aceste denumiri îşi datorează originea locurilor marelui idol, pe care saxonii îl adorau în taină pe muntele Brocken, atunci când creştinismul era deja dominant în câmpie. Cum locul în care se celebra acest cult a fost foarte frecventat, nu ne îndoim că spectrul, care astăzi bântuie acolo atât de des la răsăritul soarelui, s-a arătat şi în vremuri îndepărtate.

Astfel, tradiţia ne spune că spectrul avea partea lui din tributul unei superstiţii idolatre. Una dintre cele mai bune descrieri a acestui fenomen i-o datorăm domnului Hane, care a fost martorul acestuia la 25 mai 1737. După ce a urcat de peste treizeci de ori până în vârful muntelui, a avut fericirea de a contempla obiectul curiozităţii sale.

Soarele apărea pe la ora 4 dimineaţa pe timp senin; vântul alunga în faţa lui spre vest, spre Achtermannshohe, aburii transparenţi care nu avuseseră încă vreme să se condenseze în nori. Pe la ora 4:15, călătorul zări în direcţia Achtermannshohe o figură umană de dimensiuni monstruoase. O pală de vânt era cât pe ce să ia pălăria domnului Hane, care a dus mâna la cap, iar apariţia uriaşă l-a imitat.

Domnul Hane a făcut imediat o altă mişcare, aplecându-se, şi ea a fost reprodusă de spectru. Domnul Hane a vrut să facă şi alte experienţe, dar figura a dispărut. El a rămas în aceeaşi poziţie, sperând că ea va reapărea. Într-adevăr, a apărut în aceeaşi direcţie, imitând mereu gesturile domnului Hane, care a chemat atunci altă persoană. Aceasta i s-a alăturat; aşezaţi în acelaşi loc de unde domnul Hane văzuse apariţia, amândoi şi-au îndreptat privirile spre Achtermannshohe, dar nu au mai văzut nimic.

Ceva mai târziu, două figuri colosale au apărut în aceeaşi direcţie, au reprodus gesturile celor doi spectatori şi apoi au dispărut. Ele s-au arătat din nou puţin după aceea, însoţite de o a treia. Toate mişcările făcute de domnul Hane şi de tovarăşul său erau repetate de una sau mai multe din cele trei figuri, dar cu efecte variate. Uneori figurile erau neclare şi slab conturate; în altele, erau foarte dense şi cu conturul foarte precis.

Cititorul a ghicit că fenomenul era produs de umbra observatorilor proiectată pe nor. A treia imagine era, fără îndoială, a unei a treia persoane aşezate după vreo stâncă.”

Parapsihologul Harry Price a vrut oare să reproducă această mascaradă? Iluzionist şi norocos cum era, ar fi fost în stare. „Toate îi reuşeau de minune”, spune Eric J. Dingwall referindu-se la el. Iar Robert Tocquet: „Din nefericire, Harry Price, cu anchetele şi experienţele lui de pe Brocken […] alunecă încetul cu încetul în ceea ce noi am numi pe bună dreptate „exhibiţionism metapsihic”. Prin demonstraţii spectaculoase şi zgomotoase a vrut, probabil, să uluiască marele public.” Iată o fraudă clară şi care nu vine de la un medium.

Care este gandul tau?