Lichide fermecate precum licori de dragoste sau afrodisiacele, sunt cunoscute în toată lumea. Am putea spune ca fiecare popor isi are propriile lui plante afrodisiace folosite in licori de dragoste si farmece.
Exista o deosebire neta intre licori de dragoste (substante afrodisiace menite sa sporeasca virilitatea si sa stimuleze apetitul) sau opusul lor, anafrodisiacele (menite sa tempereze sau sa stinga libidoul) si licori de dragoste, numite filtre de dragoste in unele carti vechi. Filtrele de dragoste sunt preparate menite sa starneasca pasiuni, slabind rezistenta si chiar simtul moral al partenerului.
In partea a 7-a a celebrei carti indiene Kama Sutra scrisa de Vatsyayana, acum 1500 de ani, sau in Amunga Runga sunt indicate numeroase retete de licori de dragoste pentru deschiderea sau inhibarea apetitului erotic si sporirea placerii amorului. Din retetele de licori de dragoste indiene nu lipseau plante afrodisiace precum: Hedysarum gangeticum, Trapa bispinosa, Asparagus racemosus, Amarantus flavus, Physalis flexuosa, Premna spinosa, Eugenia jambolina, Sanseviera roxburgiana, Eclipta prostata, Asteracantha longifolia, Clitoria ternathaeae sau specii cunoscute sub numele de Arjanika, Schlasknaparni, Valuka, Vajra-rosa, Jalasuka, Hasti-charma, Kasurika, Viatodbranta, Chaba, Uchchata si multe altele.
Indigenii din Gabon consumau un decoct din scoarta arborelui Pausinystalia Yohimba in ziua casatoriei. Acest afrodisiac cunoscut sub numele de yohimbina a fost adus in Europa cu doua secole in urma, cunoscand o mare voga sub forma de “drajeuri de dragoste”. Gabonezii foloseau iboga in retete de licori de dragoste, produs de Taberndemontana Ventrilosa, cunoscuta ca planta afrodisiaca si datatoare de visuri.
Mitologia greceasca a facut celebru filtrul centaurului Nessus, folosit de Deianira pentru a-l aduce inapoi la ea pe Heracle. Pentru acest farmec de dragoste, ea a imbibat camasa sotului ce o parasise cu licoarea de dragoste, sperand ca imbracand-o, acesta va reveni la vechile lui sentimente. Se stie cum a pierit eroul grec, si anume, mistuit de cumplita otrava arzatoare cu care era imbibata tunica.
In America de Sud existau licori de dragoste foarte puternice ce contineau substante mortale, consumate in cantitati mari ele aduceau moartea nu dragostea. Semintele de Erythrina, cunoscute sub numele de colorine sau fasole rosie, contin cytisina, substanta foarte toxica, dar care in doze slabe provoaca o usoara stare de betie, creste sensibilitatea pielii si provoaca la cea mai mica atingere o puternica excitare a maduvei si o sporire a apetitului.
La chinezi, licorile de dragoste sunt apreciate cand contin rizomii de ginseng (Panax Ginseng), pentru ca le inzestreaza cu miraculoase proprietati tonifiante si virilizante. Japonezii recomanda gheiselor si tinerilor indragostiti sa consume fructe proaspete de păpălău (Physallis Alkekengi) care in tara crizantemelor poarta numele de “iubire in camasa”.
Olibanul, rasina copacului Boswellia Carterii din Arabia, este un afrodisiac puternic care, dupa legendele locale, ar fi ajutat pe regele Ibn Saud sa-si onoreze numeroasele cadane pana la o varsta foarte inaintata. In comert astazi se poate achizitiona uleiul esential de Boswellia carterii, ce are proprietati afrodisiace si este folosit in aromaterapie.
In multe tari europene, bulbii porainicului, numiti si ouale popii (Orchis mascula) din care se scotea salepul, erau inzestrati cu proprietati de priapism, motiv pentru care medicii din trecut il introduceau in “electraliile de satir”.
Ingredientele secrete din licori de dragoste si anafrodisiace
Retetele de licori de dragoste aveau o compozitie variata si nici pana azi complet elucidata. Erau amestecuri sofisticate, printre altele, de mandragora, halicacabum, laptele cucului, loboda puturoasa, multe avand un component tinut la mare cinste – laurul porcesc (datura). Continand acest ingredient, femeile de moravuri usoare din Evul Mediu foloseau licori de dragoste diabolic de puternice. Alături ele adaugau mandragora sau “marul dragostei”, datorita efectelor atropinei.
Alaturi de licori de dragoste, erau preparate si acele licori anafrodisiace cu care se obtineau efecte inverse. Unele plante anafrodisiace slabeau ori stingeau pofta de dragoste, anuland uneori chiar efectul licorilor de dragoste. Din mitologia greaca, aflam ca Ulise a scapat de licoarea de dragoste a nimfei Circe, consumand planta Molu, oferita de Hermes. Molu era un soi de usturoi auriu si urat mirositor.
Pentru cultivarea sentimentelor platonice, adesea se recomanda o plimbare pe marginea unui lac cu nuferi, inconjurat de salcii, plante reputate din vechime ca inhibatoare ale apetitului amoros.
Lasă un răspuns