Hipnoză şi cunoaştere paranormală

În secolul al XIX-lea, Victor, somnambul vedetă al marchizului de Puysegur, demonstrează în stare hipnotică talente sigure de clarviziune medicală. Ca urmare, asistăm, aproape peste tot în Franţa, la o bruscă apariţie de cazuri similare, toate unul mai extraordinar decât celălalt. Somnambulii în transă stabilesc diagnostice de o asemenea precizie, încât îi uluiesc pe medicii din epocă. Deşi inculţi, alţi subiecţi au făcut descrieri anatomice deosebit de detaliate ale organelor lor interne. Se credea atunci că hipnoza favorizează emergenţa facultăţilor „psi”. Astăzi, suntem mult mai reţinuţi în această privinţă.

Tot aşa, la sfârşitul secolului al XIX-lea, se considera că hipnoza dezvoltă talente telepatice. „Fenomenul transmiterii gândirii, spune Albert de Rochas, este afirmat de atâţia cercetători, încât mi se pare foarte greu să-i negi existenţa. Într-o seară, după o şedinţă lungă în care D-na X. […] deja citată fusese magnetizată de mine şi manifestase o sensibilitate extraordinară, mi-a venit ideea, întorcându-mă în apartamentul meu, situat la mai mulţi kilometri de hotelul în care locuia ea, de a-i da ordin să-mi aducă, a doua zi la ora 11, o carte groasă pe care i-o împrumutasem în timpul zilei. Mi-am pus toată energia în acest ordin, l-am repetat de mai multe ori cu voce tare, presupunând că la acea ora D-na X. trebuia să fi adormit sau să se afle într-o stare de calm şi o izolare favorabile. A doua zi n-a venit nimeni, ceea ce nu m-a mirat; dar o zi mai târziu am fost foarte uimit să văd că un servitor îmi aduce cartea pe care D-na X. nu avusese, desigur, timp s-o citească. Am alergat la ea şi i-am zis: «Cartea mea nu v-a interesat; de aceea mi-o aduceţi înapoi aşa de repede?» «Dimpotrivă – a răspuns ea -, dar de ieri de la ora 11 sunt obsedată de ideea că aveţi nevoie de ea, şi v-aş fi adus-o chiar eu dacă n-aş fi fost foarte ocupată.» De atunci, am încercat de mai multe ori să reproduc fenomene analoge cu aceeaşi persoană, dar am eşuat mereu.

Zamora, «cititorul de gânduri», a participat la experienţele unui mic grup de cercetători din care făceam şi eu parte. Am ajuns, în două sau trei rânduri, să-l fac să execute, printr-un ordin mental, acţiuni puţin complicate, precum să meargă să caute o umbrelă în hol, să o deschidă şi să o dea uneia din persoanele prezente. Dar pentru aceasta a trebuit, la propriile lui indicaţii, să descompun ordinul şi să-l repet energic mie însumi: «Mergeţi în hol», apoi după ce această acţiune era îndeplinită: «Deschideţi-o» şi, în fine: «Aduceţi-o lui M.A.» Câteva încercări nu au reuşit; în toate cazurile când opera, Zamora era în stare de somnambulism. Somnambulismul era produs doar prin acoperirea ochilor cu banda pe care şi-o punea numai, credea el, ca să se izoleze, mai bine, de orice factor exterior perturbator; când avea banda pe ochi, am putut să-i dau sugestii cu termene pe care el nu şi le amintea când avea ochii deschişi şi pe care le executa precis, cu toate că nu era sugestibil în stare de veghe. Zamora ne spunea că, foarte rar, percepea dintr-o dată gândurile anumitor persoane; dar aceasta era ca o străfulgerare de care nu putea să-şi dea seama”.

Etichete:

Care este gandul tau?