Gălăgia din mintea Mea

Ascultă acest articol:

liniste in ganduri

Natura ne arată de multe ori momente de linişte ce le putem experimenta în mintea noastră. Captivaţi de minunata lume a culorilor, a formelor, a mirosurilor, noi oamenii, în faţa minunilor naturii, trăim o pace şi o linişte. Numai un nepriceput poate trăi altceva decât această legătură divină între noi şi mediul în care trăim.

Zi de zi, la muncă, acasă, pe stradă, în magazine sau chiar la volanul maşinii noastre, mintea este agasată de gânduri, ce eu o numesc gălăgie. Ideile noastre, problemele noastre, tot ceea ce ne preocupă în mintea noastră, ne consumă de orice fericire şi bucurie, uităm chiar cum e liniştea în noi, uităm cum e să ne gândim la nimic, doar să savurăm o legătură prin tăcere cu tot ceea ce este în jur.

Mi-am dat seama că pentru un singur subiect mintea mea poate genera mai mult decât un gând, o voce, un mesaj… Asta pentru mine înseamnă că pentru a alege va trebui să pun o parte din mintea mea să lucreze. Dacă aş avea o singură posibilitate pentru orice situaţie, nu numai că totul s-ar mişca mai repede, sau viaţa mea ar începe să curgă de la sine, dar în mintea mea nu ar mai fi gălăgie.

Să pot să adun toate ideile în una singură, aşa mi-am spus că trebuie să fac. Absolut imposibil! O dată ce ele sunt mai multe, deci gandirea mea este separată şi nu le voi putea aduna pur şi simplu. M-am decis să găsesc sursa separării.

Să meditezi către o astfel de cale este ca şi cum ai dori să îţi găseşti pacea şi liniştea. Dacă  suferi pentru ceea ce faci, nu înseamnă că rezolvi ceva. Soluţia a fost mai simplă decât mă aşteptam. Am ajuns într-un punct în care pot face linişte în mintea mea şi asta e o reuşită pentru mine. Nu simt că am atins ceva suprem, dar simt că mă apropii din ce în ce mai mult.

Pentru un prim pas am încercat să mă înţeleg

Fiecare acţiune din viaţa mea, este un rezultat al alegerilor mele şi totodată există o legătură strânsă cu trecutul meu. O clipă de linişte în prezentul continu este o clipă fără posibilităţi anume, fără o multitudine de alegeri. Aşa am simţit că am nevoie să mă cunosc mai îndeaproape. Prin cuvinte am găsit informaţii din mine, prin fapte am găsit informaţii din mine, şi prin tot ceea ce fac găsesc ceva în mine.

Unele lucruri pe care le-am înţeles, m-au făcut să-mi dau seama că nu mă “mişc” liber, era ca şi cum făceam o comandă. A coincis momentul cu o schimbare în viaţa mea pentru că nu puteam face ceva dacă nu simţeam cu toată fiinţa mea că trebuie să fac acel ceva.

Al doilea pas a fost să mă recunosc

A fost dificil să accept că eu sunt ceea ce văd în oglindă, sau ceea ce ştiu sau fac. Am văzut în mine părţi care au existat din totdeauna, dar am avut un moment în care nu eram captivul lor ci observator peste ele. Aşa am reuşit să mă recunosc, să mă accept şi în prealabil să fiu conştient de tot ceea ce sunt.

Aş putea spune că nu mă surprinde ideea că pot să fac orice, ba chiar îmi place ideea că pot face orice dar am şi posibilitatea de a alege. Am ales să folosesc acest nou adus în mine pentru a face linişte în mintea mea. Îmi spuneam simplu “ştiu tot ceea ce acum am în minte, aşa că nu are rost să mă concentrez pe asta” şi brusc ideile începeau să dispară una câte una, până la o linişte.

Deşi sunt unic, la fel ca mine sunt toţi din jurul meu

Am mers mai departe spre un al treilea pas, pentru că liniştea era doar o cale, ea nu îmi oferea decât … linişte. Am început să observ gălăgia din jurul meu, iar asta m-a făcut să fiu puţin confuz pentru că în spatele tuturor deciziilor mele sau ale celor din jur am descoperit că stau sentimente, unele dintre ele chiar nepotrivite pentru situaţii. Încercând să înţeleg, am simţit cum mă apropii din nou de gălăgia ce tocmai o înlăturasem în mintea mea.

Am hotărât să stau relaxat, să nu mă mai complic cu a-i înţelege pe ceilalţi. Meditaţia m-a ajutat să rămân în linişte. Pe stradă este dificil să meditezi, la servici la fel, şi oriunde eşti solicitat, dar o dată ce faci acest lucru, o dată ce începi să simţi liniştea din tine şi să înţelegi totul prin simţuri nu doar prin gândire, viaţa se schimbă, iar momentele de meditaţie începi să le aduci în viaţa ta din ce în ce mai des.

Un servici poate începe să îţi displacă, poţi chiar să vrei să pleci din oraş, să stai undeva în natură; poţi începe chiar să devii foarte melancolic, să vrei să stai singur. Eu am trăit astfel de momente şi multe altele, unele au fost sufocante pentru că mă simţeam ca o pasăre în colivie, iar dorinţele mele erau idealurile acelei păsări ce visează la libertatea ce şi-o doreşte.

Am ales să caut calea de a echilibra ceea ce eu sunt clipă de clipă, un dual în această realitate

În al patrulea moment important am reacţionat astfel. În încercarea mea de echilibrare, am eşuat de multe ori, am pierdut de multe ori, dar de fiecare dată am învăţat că nu mă pot opri; faptul că vreau să fiu echilibrat este o dorinţă mai puternică decât dorinţa de a trăi. Clipă de clipă, să trăiesc cu cele 3 schimbări din viaţa mea, să o caut pe a patra, alături de oameni care nu au trecut nici de prima mea schimbare, e ca şi cum aş fi un om ce vrea să trăiască alături de peşti. Din nou rezultatul a venit din mine.

Aveam nevoie de o altă înţelegere asupra realităţii. Trebuia să exteriorizez ceea ce în mine s-a schimbat. Am început în paşi mici şi am observat că realitatea mea se schimba, iar echilibrul era inevitabil să nu îl simt. Au dispărut toate lucrurile ce mă dezechilibrau din punct de vedere sentimental sau moral. Am avut o viziune iar ea era ca şi cum din mine extindeam un val invizibil de pace, şi am creat un bol de energie magică în jurul meu care îmi făcea orice moment din viaţa mea o dulce mireasmă, ceva care să mă bucure non stop.

Am extins acel val cât de mult am putut, am dat chiar de alte persoane care la fel făceau şi observam, simţeam că nu e cu nimic diferit ceea ce făceam eu faţă de ceea ce făceau ei. Mi-am dat seama şi de faptul că puteam simţi liniştea lor şi fiind aşa nu puteam să devin un gălăgios în liniştea lor. În continuare extind acest val, în continuare dau de oameni ca mine, şi fac asta pentru că aşa mă simt bine.

Mai departe este un necunoscut, dar nu pentru totdeauna. Fiecare pas din viaţa noastră este o schimbare, noi suntem un rezultat al cauzei şi efectului, dar mai avem ceva ce nu ţine de asta, ALEGEREA.


Acest articol a fost actualizat recent pe

de către

cu tematica

Despre autor

Avatar Bogdan Cristescu

Păreri și impresii:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *