Filtru – licoarea dragostei

Filtrele sunt băuturi preparate de vrăjitoare şi vrăjitori, dar mai ales de vrăjitoare, pentru a da clienţilor lor posibilitatea de a vrăji persoanele de care ei vor să fie iubiţi. Filtrele sunt pentru dragoste ceea ce sunt otrăvurile pentru ură. Iată câteva reţete culese din cărţile de vrăji:„Ia un chiţcan-de-pădure viu, scoate-i bila şi pune-o undeva; scoate-i inima şi pune-o în alt loc; ia-i corpul şi macină-l bine. Când va fi uscat, ia un pic din ce ai măcinat şi o picătură de sânge din inelarul tău şi pune-le într-o cupă cu vin şi dă-le să bea femeii cu pricina. Ea va deveni nebună de dorinţă după tine…”

Singura problemă ar fi că ingredientele din care sunt compuse filtrele sunt greu de găsit. Astfel: „Ia un pic de mătreaţă din capul unui om asasinat, şapte boabe de orz îngropate într-un mormânt şi macină totul cu zece sâmburi de măr. Adaugă la aceasta sângele din căpuşa unui câine negru, un pic de sânge din al doilea deget al mâinii tale stângi şi sămânţa ta. Pisează toate acestea, pune-le într-o cupă de vin şi adaugă trei măsuri de must, din care n-ai gustat încă şi din care n-a fost luat pentru ofrandă. Dă să bea acest amestec femeii tale…”

N-a existat vrăjitor (fără a-l mai aminti pe Albert cel Mare – o somitate în materie) care să nu folosească asemenea farmece; până şi Nostradamus, în al său Trataite de fardements (1522), a propus o băutură de dragoste. El reproduce aici o versiune simplificată a filtrului pe care l-ar fi inventat magiciana Medeea: „Culegeţi trei poame de mandragoră la răsăritul soarelui, înveliţi-le în frunze de verbină, lăsaţi-le până a doua zi expuse la briza călduţă a unei zile frumoase. Luaţi apoi şase boabe de iapis magneticus sau piatră de magnet, pe care le pisaţi bine şi le amestecaţi cu sucul lăsat de poamele de mandragoră. Strângeţi, pe de altă parte, sângele a şapte păsărele bărbătuşi pe care le-aţi străpuns în aripa stângă şi adăugaţi-l la restul, amestecând bine. Condimentaţi amestecul cu 57 boabe de ambră cenuşie, şapte boabe de mosc, trei sute şaizeci şi şapte de boabe din cea mai bună scorţişoară pe care o veţi găsi, un pic de micsandră şi de lemn de aloe, după gust, douăsprezece ventuze mici desprinse de pe tentaculele unei caracatiţe şi confitate în douăzeci şi unu de boabe de miere de Narbonne şi cinci sute de boabe din Racina apurisus. Adăugaţi şi o uncie de zahăr de bună calitate şi stropiţi cu vin bun de Creta,dacă mai aveţi. Pasaţi totul cu o lingură de lemn într-un mojar de marmură, apoi turnaţi mixtura, folosindu-vă de o lingură de argint, într-un vas de sticlă şi fierbeţi-o până ce filtrul vostru va avea o consistenţă siropoasă. Strecuraţi-l cu grijă printr-o etamină şi ţineţi-l la rece într-un recipient de argint sau de aur. Asta-i totul. Cantităţile indicate dau un filtru suficient pentru câteva sute de persoane.”

La fel de magică este şi reţeta următoare, încredinţată lui F. Barney de o vrăjitoare din Antile (cu reputaţie de infailibilitate): ” Invită-l pe bărbatul pe care vrei să-l ai să bea o cafea. Pune în ceaşca lui câteva picături de sânge menstrual şi, în timp ce el bea, fixează-i secul. El nu te va mai putea părăsi. Te va vedea plină de calităţi.” În Antichitate erau lăudate virtuţile hipomanului sau hipomanesului, şi Ovidiu scrie:

„Cauţi dragostea, înţeleg dragostea puternică / O smulgi de pe fruntea mânzului care se naşte / Şi care este luat mamei plăpânde / Ce îl aduce pe lume cu durere amară.”

Hipomanul este sau ar fi – pentru că veterinarii nu-şi dau seama în ce constă – o mică bulă pe care mânjii ar avea-o pe cap la naştere. După toate aparenţele, ar fi vorba de resturi placentare. „Anticii, scrie G. Della Porta, au socotit pe bună dreptate că această carne dă naştere la dragoste şi că este un farmec de dragoste puternic.” În orice caz, fie că este însoţit sau nu de ierburi, de insecte pulverizate sau de sângele celui care doreşte să fie iubit, hipomanul are reputaţia legendară de a fi, printre filtrele de dragoste, afrodisiacul cel mai puternic.

Care este gandul tau?