Efect luminos

Producerea de efecte luminoase paranormale este cu atât mai spectaculoasă cu cât este rară. În afară de capacitatea prezumată de a se sustrage şi a sustrage mobilierul gravităţii terestre, de a face să vorbească mesele, de a materializa forme fantomatice, Eusapia Paladino nu avea pereche în inducerea de fenomene luminoase.

Trucaje? Că Eusapia a trişat mult, o recunosc toţi parapsihologii. În faţa abundenţei faptelor, copleşitoare pentru ea, şi a naivităţii trucajelor, metapsihiştii cel mai bine intenţionaţi au trebuit să admită că Eusapia „ajuta” fenomenele când acestea se lăsau aşteptate. Ei sunt de acord, totuşi, asupra naturii realmente paranormale a anumitor manifestări, al căror catalizator a fost această femeie, mai ales când ea producea, se pare, scântei la distanţă: „fenomen IMPOSIBIL, spune Robert Tocquet, de provocat prin mijloacele iluzionismului”.

Putem să judecăm după dovezi, pentru că documentul pe care îl reproducem aici este tocmai cel pe care se sprijină metapsihiştii pentru a ne convinge că Eusapia Paladino n-a trişat întotdeauna… Ne vom da repede seama că faptele nu au nimic din această frumoasă obiectivitate cu care le-am vrea înzestrate!

30 iunie 1907. Eusapia oferă o şedinţă în faţa unui public care se compune, între alţii, din savanţi, Branly şi Marie Curie, veniţi în calitate de curioşi şi luând totul sub beneficiu de inventar. După mai multe încercări nereuşite, relatează procesul-verbal, Eusapia reproşează asistenţei că nu are încredere (aşa spun întotdeauna mediumii când nu mai au argumente).

„Marie Curie: Ba da; noi dorim mult să vedem punctişoare luminoase. Se vede un punct luminos.

Marie Curie: A trecut ca o stea căzătoare. Majoritatea asistenţilor văd un al doilea punct luminos. Dar domnul Branly nu l-a văzut pe nici unul.

D. Ochorowicz: Priviţi deasupra capului ei, domnule Branly; se vede din nou.

D. Branly: De data aceasta, îl văd. Se vede încă un punct luminos.

Marie Curie: Era ca un licurici. Erau foarte aproape de capul ei. S-ar putea face unul şi mai sus? Eusapia o sfătuieşte Marie Curie să se gândească în ce loc vrea să vadă o stea, dar să n-o spună.

Marie Curie: Mă uit la locul unde aş vrea să văd steaua. În masă se aud patru lovituri.

Marie Curie: S-a văzut un punct luminos, dar mai sus şi mai la stânga de locul pe care l-am fixat. Era destul de strălucitor; nu m-am uitat prea bine, fiindcă îl căutam în altă parte. Celelalte persoane n-au văzut acest ultim punct luminos. În masă se aud patru lovituri. Se vede un punct luminos foarte sus pe perdea.

Marie Curie: Am vrea şi noi să putem să facem la fel. Eusapia freacă mâinile domnului Debierne. Ţâşneşte ca o lumină, ca o protecţie luminoasă. Ea reîncepe şi, din nou, se vede o lumină.

D. Debierne: Le-am văzut pe amândouă; a doua era cu mult mai slabă.

D. Branly: Eu nu le-am văzut.

D. Debierne: Eusapia îmi freacă mâinile; a ţâşnit ceva ca o scânteie. (Nu erau adevărate scântei şi Debierne nu le considera ca atare.) Adineauri Eusapia îmi freca mâinile şi pe faţa de masă am văzut puncte luminoase. Eusapia îi spune lui Marie Curie să-şi frece mâinile. Marie Curie îşi freacă mâinile şi se văd ţâşnind nişte scântei. Se văd patru la rând.

Marie Curie: Sunt exact în faţa mâinilor mele. Nu toate persoanele care sunt în jurul mesei văd întotdeauna scânteile. Eusapia spune să fie privită Marie Curie, pentru a vedea că ea este mai luminoasă.

D. Ochorowicz: Se pare că era ca un norişor, ca o luminozitate pe pieptul dumneavoastră.

Marie Curie: Am văzut o mică lumină pe masă, dar ea era foarte slabă. Marie Curie îşi freacă mâinile. Se vede o scânteie.

Marie Curie: încă una, aproape în degetele mele… încă una…

D. Debierne: N-am văzut… Se vede o scânteie, foarte bine.

Marie Curie: Iată una, aproape în degetele mele.

D. Ochorowicz: Care era poziţia luminilor faţă de mâinile dumneavoastră?

Marie Curie: Erau la mai bine de zece centimetri; dar ultima oară se părea că vin din mână şi se desprind de ea. Eusapia spune domnului Ochorowicz că el va face lumini dacă va freca uşor degetul său bolnav. D. Ochorowicz freacă uşor degetul şi se vede o lumină. Eusapia duce la capul ei mâna lui Marie Curie. Marie Curie freacă uşor capul şi se vede o scânteie. Marie Curie freacă din nou şi iese o scânteie.

D. Ochorowicz: încă una… încă… încă. Ele se formează întotdeauna în acelaşi loc, la stânga locului pe care-l frec şi la o distanţă de aproximativ zece centimetri, adică scânteia se produce nu la degetul pe care-l frec, ci la un deget de la mâna cealaltă şi mereu în acelaşi loc.”

Analizând acest raport scris de Jules Courtier, Julius Ochorowicz contestă anumite pasaje: el n-a văzut scântei, ci simple puncte luminoase; în plus, aceste puncte n-ar fi fost deloc consecutive frecării. Fiecare asistent are o percepţie diferită (şi foarte subiectivă) a fenomenului.

Intensitatea punctelor luminoase pare, de altfel, atât de slabă, în ciuda obscurităţii din încăpere, încât nu putem exclude efectele de oboseală oculară: persoanele prezente au avut poate senzaţii luminoase analoge cu ceea ce în medicină se numesc fosfene; în acest caz, receptorii retinieni sunt excitaţi fără ca să putem raporta percepţia la un obiect luminos.

O altă explicaţie la fel de naturală a fost invocată referitor la mediumul Valentine Craddock şi la soţii Thompson: aceştia din urmă foloseau uleiul fosforat, baloane din băşici de porc fosforescente (şi umflate la momentul potrivit) sau mici obiecte vopsite în acelaşi fel. Se pare că Guzik a folosit măşti luminescente: el pretindea să fie întuneric complet şi îşi folosea calităţile de ventriloc la animarea chipurilor fantomatice astfel „create”; din nefericire, cum semnalează cu onestitate E. Osty (Les Pouvoirs inconnus de l’ esprit etâe la matiere, Alean, 1932), aceste apariţii emanau un puternic miros de alcool de care Guzik abuza…

Care este gandul tau?