Dooppel-ganger-ul

În legendele germane, Doppel-ganger-ul este dublul care nu apare cavalerului decât atunci când acesta este în pericol de moarte. Este, totuşi, sigur că fenomenul se întâlneşte şi în alte cazuri. Pe când se afla în cabinet şi scria, Guy de Maupassant (e adevărat, deja foarte zdruncinat mintal) şi-a văzut de câteva ori dublul intrând şi aşezându-se în faţa sa. Goefhe spune că a văzut, sub impresia unei emoţii puternice, dublul său în haina gri-perle venindu-i în întâmpinare. Halucinaţie sau fenomen paranormal? Cazul franţuzoaicei Emilie Sagee, născută în 1813, este, totuşi, diferit şi încă şi mai straniu. În 1845, directorul unui stabiliment pentru fete de origine aristocrată angajează ca profesoară de franceză o tânără din Dijon, pe nume Emilie Sagee, în vârstă de 32 de ani. Pensionul cu pricina este situat în Letonia, la aproximativ 60 de kilometri de Riga. Nou-venita este veselă, are o inteligenţă vie şi un simţ înnăscut al educaţiei, ceea ce o face repede apreciată de director. Dar, câteva săptămâni mai târziu, încep să circule zvonuri printre cele 42 de eleve ale pensionului.

Ele au văzut-o pe profesoara lor de franceză în mai multe locuri deodată. La început, colegele lui Emilie Sagee nu dau crezare fetelor: zvonuri absurde, desigur. Lucrurile se complică însă în ziua în care, Emilie fiind la tablă şi scriind o lecţie de gramatică franceză, elevele, în număr de 13, zăresc în clasă o siluetă imitând-o perfect pe Emilie!… Singura diferenţă consta în faptul că dublul nu ţinea creta în mână. Acest dublu, care va apărea şi în cursul lunilor următoare, (servitorii vor fi martori), adoptă un comportament din ce în ce mai independent. Astfel, în timp ce brodează într-o sală de la parter, sub supravegherea uneia dintre profesoarele lor, cele 42 de eleve o văd pe fereastră, în gradină, pe profesoara lor de franceză. La un moment dat, profesoara care le supraveghează pleacă. Ea este imediat înlocuită de dublul lui Emilie, nemişcat şi tăcut. Fetele privesc pe fereastră: adevărata Emilie pare că se mişca greu, ca şi cum ar fi marcată de o mare oboseală.

Prinzând curaj, elevele înconjoară dublul, îl ating, dar mâinile lor nu întâlnesc decât o slabă rezistenţă. Puteau trece prin el. Apoi el dispare, la fel de brusc pe cât apăruse… Faptul le tulbură pe fete şi pe părinţii lor. Pensionul se goleşte. După 18 luni, mai rămân numai 12 adolescente din 42 câte erau la început. Directorul, care hotărâse s-o concedieze pe Emilie Sagee, o convoacă în biroul lui. Este a 19-a oară când este nevoită să-şi părăsească postul în cei 15 ani de predare. Una dintre elevele sale, viitoarea baroana Julie von Giildenstubbe, de la care Camille Flammarion, parapsihologul rus Aleksandr Aksakov şi scriitorul şi omul politic american Robert Dale Owen deţin aceste informaţii, va continua să rămână în contact cu ea până în 1850. După ce se angajează ca profesoară într-o familie de nobili ruşi, i se pierde definitiv urma.

În orice caz, un lucru este sigur: pe de o parte, Julie nu era nici farsoare, nici mitomană, iar, pe de altă parte, Emilie Sagee era incapabilă să-şi controleze dublul; ea nu-i simţea prezenţa decât prin starea ei de slăbiciune şi prin reacţia de groază a persoanelor care o înconjurau. În situaţii analoge cu cazul lui Emilie Sagee, scepticii fac apel fie la iluzie, fie la halucinaţie, sau, şi mai mult, la sugestie („psihoză”) colectivă. Asta înseamnă să uităm totuşi, pentru a da dreptate pretinsei iluzii, că martorii erau numeroşi, se aflau foarte aproape de Emilie şi de dublul ei în plină zi. Fără a recurge la noţiunea ocultistă de egregor, fenomenul nu ţine nici de halucinaţie. Să facem o concesie: sugestia colectivă se potriveşte cu uniformitatea totală a mărturiilor; într-adevăr, ea poate să se producă în locuri închise, unde trăiesc indivizi izolaţi. Un zvon circulă, se amplifică, până dobândeşte în mintea oamenilor aparenţa unei realităţi…

Să spunem, totuşi, că nu este vorba exact despre un zvon, pentru că 13 tinere afirma simultan că au văzut-o pe profesoara lor dedublându-se la câţiva paşi de ele. În fine, ultimul argument care pledează în favoarea autenticităţii fenomenului: când îi face o vizită, câţiva ani mai târziu, lui Emilie Sagee, care locuieşte la una dintre cumnatele sale, Julie von Giildenstubbe îşi dă seama că, aici, copiii acesteia s-au împăcat de mult cu ideea de a avea „două mătuşi Emilie”…

Care este gandul tau?