Publicat pe 24/02/2012
Sunt român în România. Nimic mai adevărat. Şi pentru acest lucru trebuie să străbat în fiecare zi acea greaţă continuă a realităţii. Mă îngrozesc, mă mir, mă cutremur până la sfârşitul zilei, apoi, o iau de la capăt. Realitatea nu e decât una: trăiesc într-un peisaj bolnav creat şi susţinut de oameni bolnavi. Rezist pentru că fac parte dintr-o rasă făcută să suporte, să tacă, şi să se plângă, care nu ştie să se apere de frica de a nu fi înlăturaţi si trimişi în lagărele izolării, lagărele răzbunării. Ajungi să te saturi dar gustul dezamăgirii şi al singurătăţii în faţa lichelelor te face să vomiţi.

Devii bolnav, ajungi să ai crampe şi astfel ajungi să accepţi realitatea: o societate distrusă, lipsită de scrupule, lipsită de bun simţ, în care dulăii latră iar caţeii miaună. Adică spun tot. Vorbesc de acea categorie de căţei care, ca să ajungă departe ştiu să foloseasca sărutul dorsal pentru a-şi realiza scopul. Este portretul românului de astăzi, tiparul după care se construieşte succesul. Restul sunt doar rataţii… Fără cuvânt pentru că totul are urechi, fără şansă pentru că şansa se cumpără, fără speranţă pentru că speranţă a murit. Şi iată cum apare greaţa.
Iar dacă încă nu aţi simţit-o înseamnă că sunteţi norocoşi şi aţi pierdut cel mai frumos coşmar din viaţa de român. Deşi, mă îndoiesc…
pe 24/02/2012
la ora 16:09:
Ma mir cum de lumea are bani sa mearga saptamal la supermarket si sa iasa cu cosurile pline cand salarut minim pe economie este de 500 ron in plus ai de platit atatea datorii si de intretinut 1 2 copii la scoala in situatiile fericite…
Iti recomand sa citesti … Tunsori copii
la ora 00:52:
Chestia nasoala e ca toata lumea se resemneaza si se multumeste cu conditiile actuale ce-s in Romania. Dar, poate cine stie, poate peste ani se va mai schimba situatia asta din Romania care ne deranjeaza pe cei mai multi dintre noi ( cei care nu suntem parlamentari, n-avem pile, relatii s.a.m.d ) .