Despre fascinaţie şi puterea ei

Vrăjitorul e obligat să-şi antreneze privirea pentru a descoperi ceea ce se ascunde sub aparenţe, dar şi pentru a-şi supune victima sau prada. Astfel, magnetizorului La Fontaine, care a trăit în secolul trecut, îi plăcea să povestească cum era suficient să-şi fixeze ochii asupra unor animale ca: vipere, şobolani, broaşte râioase etc. pentru ca ele să moară… S-ar părea că ţiganii au o privire fascinatoare în cel mai înalt grad. Cu privirea sa, Marius a făcut să-i cadă la picioare Cimbre care venea să-l asasineze. Doar privind în ochi un câine care lătra, Talma îl obliga să se gudure imediat. O tânără din Verdun, povesteşte A. de Chesnel, distrugea toate omizile din grădină doar prin puterea privirii ei. După Montaigne, un crescător de şoimi practica fascinaţia cu o asemenea forţă, încât fixând ochii pe o gaie în plin zbor o obliga să coboare.

„Am văzut, adaugă eseistul şi filozoful, o pisică ce pândea o pasăre în vârful unui copac; după ce s-au fixat reciproc câteva clipe, pasărea a căzut ca moartă în labele pisicii.”

Şarpele şi broasca râioasă ar avea aceeaşi putere. C. Della Porta atribuie privirii o putere care distruge uneori organele, vatămă corpul celor care se expun: „Lumina ochilor străpunge ca o săgeată, arde părţile precordiale, provoacă slăbirea, în special dacă persoanele sunt colerice sau sangvine, fiindcă boala intră uşor prin pori.” Fără a merge atât de departe, cel puţin într-o primă etapă, să spunem că fascinaţia sau jettatura (Cuvânt napolitan, de la italianul „gettare” = a arunca – n.r.) este puterea pe care o au anumite persoane de a dăuna cu privirea, conştient sau nu, unei fiinţe omeneşti, unui animal sau chiar unui obiect neînsufleţit.

„Diferenţa principală între fascinaţie şi vrăjitorie, scrie doctorul Robert Teuscht, este că vrăjile pot opera la distanţă mare, în timp ce fascinaţia, cel mai adesea, este malefică numai în prezenţa fiinţei sau obiectului ţintă.”

O observaţie: „Această fascinaţie poate să fie atât de intensă, atât de impresionantă, încât se întâmplă să provoace ţintei o adevărată bântuire, o obsesie care continuă să opereze când aceasta se află departe de fascinator; ea nu se stinge decât cu timpul şi se reaprinde mai intensă dacă împrejurările vieţii pun ţinta din nou în faţa fascinatorului”. Tehnica deochiului este veche de când lumea. O întâlnim în toate epocile şi în toate civilizaţiile. Există, totuşi, o foarte mare diversitate în puterea privirii: cutare individ nu va pleca ochii în faţa privirii nimănui, un altul nu poate suporta privirea unui copil sau a unei femei. O singură privire de bărbat poate să provoace tulburare într-o inimă feminină; ochii unei femei se dovedesc capabili să-l calmeze, să-l subjuge chiar, pe cel mai neîmblânzit şi mai feroce dintre bărbaţi…

Pentru a se sustrage fascinaţiei, orientalii folosesc culoarea albastră: stofe, coliere, pandantive etc.

Care este gandul tau?