De ce avem aşteptări de la ceilalţi ?

Foarte mulţi oameni dragi mie, cunoscuţi, apropiaţi- au o sumedenie de aşteptări din partea ma. Mama vrea să devin nu ştiu ce, tata vrea şi el, un prieten se aşteaptă să fac ceva exact aşa cum îşi doreşte, fără alte modificări (ai spus la ora 7 fix, da?) şi tot aşa lista continuă. Şi pînă la urmă se pare că tot ei sunt dezamăgiţi că n-au reuşit să facă ce şi cum au vrut ei, n-au reuşit să-şi impună punctul de vedere sau să-şi îndeplinească dorinţele ascunse, într-un cuvânt, nu au reuşit să mă controleze.

De ce?  Pentru că nu îi las, sau cel puţin încerc, deşi uneori mai cad în „capcana controlului”.

Dar totuşi, de ce să ne aşteptăm ca cei de lângă noi să facă lucrurile aşa cum vrem noi? De ce să nu-i lăsăm să fie liberi să-şi trăiască viaţa după bunul lor plac, de ce să ne punem în faţa lor şi să le spunem că nu e bine, când poate ei de fapt sunt fericiţi? Binele nostru poate nu e tot timpul şi binele lor, cum nici adevărul nostru nu e tot timpul adevărul lor. De ce să ne lăsăm orbiţi de adevărul nostru suprem, pe care toţi ceilalţi trebuie să-l urmeze?

Nu e oare mai simplu să lăsăm lucrurile să se întâmple pur şi simplu, să curgă de la sine- fără să ne supărăm că mama nu a reuşit să cumpere nu ştiu ce, că prietena a întârziat jumătate de oră, că cel mai bun prieten nu a putut să vină la o bere că avea altceva de făcut, că cea mai bună prietenă a decis să plece în altă ţară şi tu nu mai ai cui să te confesezi, că nu îţi răspunde la telefon (aceste probabil sunt exemple minore) şi aşa mai departe. Lucrurile se întâmplă   exact aşa cum trebuie să se întâmple.

Le lăsăm să vedem cum vor ele să fie? Îi lăsăm pe ceilalţi să se simtă liberi, să decidă pentru ei ceea ce vor şi cum anume vor şi noi decidem doar pentru noi? Nu de alta, dar aşteptările aducde cele mai multe ori dezamăgiri, deziluzii, tristeţe, ceartă, frică…etc.

Voi aveţi aşteptări de la ceilalţi? Le-aţi descoperit  care sunt?

Etichete:

Care este gandul tau?