Consumul de grasimi iarna, face bine!

Omul simte dintotdeauna in mod instinctiv nevoia de a consuma mai multe grasimi pe vreme de frig. Si cum suntem in plina iarna, ati simtit desigur si dumneavoastra aceasta imperioasa necesitate. Medicina a gasit, si nu de multa vreme, explicatia acestui fapt, constatand ca frigul amplifica arderile tisulare si, implicit metabolismul, realitate ce incita organismul de a consuma alimente mai bogate in calorii, alimente care sunt grasimile.

Doi cercetatori francezi, care si-au propus sa elucideze acest aspect din alimentatia umana, si anume Chanton si Panielne, care in acest scop s-au deplasat pe teritoriile Arcticii, unde frigul se afla dupa cum stim la el acasa, au observat ca laponii si eschimosii, care prin traditie populeaza aceste teritorii aride si inospitaliere din domnia gheturilor vesnice, prezinta o pregnanta preferinta pentru grasimi.

La randul sau, celebrul explorator polar Fridtjof Nansen, ne descrie cu lux de amanunte, in lucrarea sa intitulata “Pe schiuri in Groenlanda”, expeditie pregatitoare care a precedat-o pe aceea a ajungerii la Polul Nord, incidentul survenit la coechipierul sau Sverdrup, si care a avut loc ca urmare a lipsei de grasimi din alimentatie. Nansen l-a invitat pe Sverdrup in Groenlanda, spre a se antrena impreuna, in vederea temerarei expeditiei pe care o pregatea de mult timp, pentru cucerirea Polului Nord.

Aceasta expeditie pregatitoare din Groenlanda presupunea parcurgerea unui traseu lung de circa 600 km, ce se intinde de la tarmul rasaritean la cel apusean al acestui vast teritoriu, intotdeauna inghetat. Dar cei doi exploratori, pe acele teritorii, neposedand suficiente grasimi printre proviziile alimentare luate cu ei, s-au resimtit de pe urma acestui fapt, si in special Sverdrup care, neputand suporta nevoia imperioasa si acuta de a consuma grasimi, s-a vazut obligat sa roada pielea propriilor cizme, spre a extrage din ele grasimile care mai existau acolo, supravietuind in felul acesta rigorilor expeditiei.

Gratie cercetarilor lui Chanton si Panielne, pe care i-am citat mai inainte, precum si gratie a numeroase alte cercetari efectuate in acest domeniu, medicina a putut sa constate ca tesutul adipos din organism indeplineste trei roluri esentiale:

• unul termo-izolator, de protectie a organismului impotriva pierderii de caldura, rol de importanta vitala mai ales pe vreme de iarna, cand caldura se identifica cu inima naturii, cum pe buna dreptate sustine un publicist francez din secolul trecut – si anume J.O. de la Mettrie;
• un rol mecanic, stiut fiind ca tesutul adipos se identifica cu un autentic material elastic, rezistent la presiune;
• si, in sfarsit, un rol trofic, stiut fiind ca tesutul adipos este prin definitie un rezervor de lipide, deci de grasimi.

Cele mai multe cercetari pentru identificarea acestor roluri esentiale ale tesutului adipos, le-a necesitat primul dintre ele, respectiv rolul termoizolator.

Astfel, s-a constatat ca ursul polar care, dupa cum stim, rezista celor mai aprige geruri, este inzestrat cu un strat gros de grasime, totalizind cam 1/3 din greutatea sa, ceea ce corespunde la in jur de 200 kg, un asemenea mamifer cintarind intre 500 si 700 kg. O situatie asemnatoare intilnim si la foci, unde stratul de grasime, cel putin in zona toracelui, este de circa 40 cm. Indiferent insa de aceste aspecte, medicina moderna a constatat ca trecerea de la uz la abuz, pe linie de alimentatie cu grasimi, se soldeaza cu grave prejudicii aduse sanatatii, cu alte cuvinte, grasimile sunt necesare daca sunt necesare. Am putea intelege ca un organism ce nu este supus unor conditii de viata specifice, nu are nevoie de multe grasimi. Asadar vara mai putine, poate chiar deloc, pentru ca iarna ofera ocazia perfecta pentru a creste consumul de grasimi.