Blogging: Teoria nu-i ca practica şi să vă spun şi de ce

Pe internet există, dar nu prea multe, nuanţe, adică domenii „de citire”. Le poţi număra singur sau te duci pe un site gen google news şi observi categoriile. Totuşi sunt foarte mulţi, unii dintre ei noi pe meleagurile on-line, care vin cu idei noi. Folosesc, adevărat, aceleaşi sisteme, blog sau site, forum sau portaluri, dar vin cu ceva nou ce se pierde mereu.

Am făcut o mică evaluare a momentului în care am pornit pe internet cu blog-ul, cum a decurs activitatea mea şi ce a ieşit până acum din asta. Evoluţia mi-a fost dictată de ceea ce am aplicat nou din ceea ce am învăţat nou de fiecare dată când se întâmpla asta. Totuşi observând ce am alături de ce ştiu îmi dau seama că nu ştiu bine, nu mare lucru, despre ceea ce am. Când am vrut  să ştiu ceva am apelat la ideile altora care culmea nu veneau pe ideea mea, să o crească, şi asta chiar nici nu-mi dădeam seama, ci venea să mi-o modifice, ba chiar uneori să o înlocuiască. Ce să-i faci, nevoia de confirmare, adică lipsa confirmării mai exact.

Sfaturi, opinii, exemple, cărţi, articole, studii, despre SEO, PR, cum să creşti traficul, marketing online, promovare, optimizare, design, programare, scripting, şi altele, nu au nici o treabă cu ce găseşti aici. Învăţând despre ele, aplicând pe propriul blog, am ajuns să distrug ceea ce am pornit, desigur explicaţia celor pe care i-am citit ar fi că am evoluat, că am aplicat ceea ce ştiu, dar ceea ce nu sesizează ei e că ceea ce aveam nu avea nevoie de aşa ceva.

Să aplici toate şmecheriile teoretice, şi practice în exemplele ce le găseşti, e o meserie cu multă responsabilitate. Totul a pornit de la dorinţă. Am vrut să fiu mai popular, am vrut ca activitatea mea pe internet să fie pentru cât mai mulţi oameni. Idiotul de mine a apelat la primul găsit care tocmai ce-mi doream eu îmi oferea. Am trecut apoi la altul, şi uite aşa am ajuns să optimizez blogul 100%, să fac un template profesional, să îmi scriu propriile mele scripturi, să fac publicitate să fac reclame, să înscriu în directoare web, în blogroll-uri etc. Ceea ce m-a dus departe de ceea ce pornisem.

teoria nu-i ca practica

Sincer, la prima vedere, dacă te uiţi pe site, habar nu ai de toate câte am făcut ca să se ajungă aici. Pe vizitatori nu îi interesează ce SEO ai, ce poziţie pe google ai, cât de profesional este designul, dacă ai erori , dacă nu eşti în standarde etc.

Munca asta de webmaster mă deprimă. Nu este creativă deloc, mereu mă face să mă fixez în detalii şi să pierd frumuseţea peisajului, cunoaşterea împărtăşită aici pe internet! Cred că cel mai greu pentru un blogger, ca să ofere un blog 100% natural, este să ascundă posibilele găuri pe unde se poate vedea munca sa de webmaster. Să ofere un blog 100% artă, dar, care să fie ceva ca un android, pe deasupra să arate uman, normal, dar să nu se vadă interiorul plin de şuruburi, rotiţe, fire, circuite etc.

 

Care este gandul tau?