Arta africană – sculptură, decoraţiuni şi măşti

Deşi apar şi unele influenţe (egiptene, europene, indiene, arabe) arta neagră pare să îşi fi păstrat caracteristicile de câteva sute de ani încoace. Reprezentativă pentru arta continentului african este sculptura. Artistul este dependent de material şi îl foloseşte cu grijă, reducând trăsăturile neesenţiale la simple schiţe. Această schematizare a trăsăturilor umane este întâlnită şi în curentele artei moderne europene: cubism, expresionism.

Artistul african folosea în general lemnul pentru a realiza sculpturile sale (care reprezentau oameni, în multe cazuri), dar şi fildeşul şi bronzul, într-o măsură mai mică. Negrii din Benin au ajuns la o reală măiestrie în arta turnării în bronz a diverselor obiecte. Tehnica pe care o foloseau se numeşte a „turnării în ceară” şi este destul de complicată. Încă nu se ştie dacă africanii sunt cei care au creeat-o, sau au moştenit-o în vreun fel de la europeni (portughezi, spanioli, etc.) cu care în jurul anului 1472 întreţineau relatii comerciale. Multe obiecte realizate prin tehnica amintită (aprox. 2500, în anii ’30) împodobesc muzeele din Londra şi Berlin.

Legăturile cu europenii au fost confirmate de cele peste 50 de figurine de bronz reprezentându-i pe aceştia, realizate în acelaşi stil ca şi cele reprezentând chipuri africane. În centrul creaţiei băştinaşilor se află omul, figurile de animale fiind rare. Tipice pentru această artă sunt deformările figurilor umane: capetele sunt mari şi tratate în detaliu, torsul, braţele, picioarele fiind aproape neglijate. Pentru african importante sunt: pieptănătura, tatuajele, armele, costumele, podoabele; lucruri care pentru un european ar părea fără nici o importanţă.

Obiectele de uz casnic care sunt decorate, sunt tratate în acelaşi stil. Geneza şi sensul acestor creaţii trebuiesc căutate în religia lor preponderent animistă. Pe întinsele teritorii ale Africii s-au format şi diferenţe regionale: în Sudan sculpturile sunt schematizate, geometrizate, pe când la cele din Zair se observă tendinţe realiste.

Arta negrilor asanti sau yoruba – înrudită cu arta celor din Benin – se remarcă prin subtilitate şi eleganţă. În cultul morţilor un rol important îl joacă masca. Persoana purtătoare de mască se transformă în însuşi mortul pe care îl reprezintă şi preia puterile supranaturale ale acestuia. Măştile se folosesc la ceremonii de înmormântare, de război, dansuri şi diverse ritualuri magice sau terapeutice. Măştile sunt însoţite de diverse costume menite să întregească imaginea pe are o doreşte preotul. Expresia măştii diferă în funcţie de destinaţia ei, dar cele mai frecvent utilizate sentimente sunt cele de groază, uimire sau cruzime.

Pictura este mai rar întâlnită în Africa şi atunci când apare, ea decorează stânci, pereţii colibelor sau ale sălilor de ritualuri şi au ca subiect vânători, luptători, dansatori, animale etc. Încă nu se ştie dacă picturile pe stânci (petroglife) sunt contemporane sau preistorice, dar stilul în care sunt executate pare să ne trimită la arta popoarelor preistorice.

Locuinţele africanilor par să fie realizate după două modele: colibe dreptunghiulare cu acoperiş ascuţit sau colibe rotunde/semicerc cu acoperiş conic, care seamănă cu un stup de albine. Se mai construiesc de asemenea şi colibe de lut, acolo unde clima este mai uscată. Numai casele conducătorilor au pereţii decoraţi cu picturi şi reliefuri (figuri, şiruri verticale, motivul şopârlei). Arta aplicată a negrilor este reprezentată de paturi, scaune, împletituri, vase, instrumente muzicale, haine, podoabe etc. Motivele decorative sunt diverse dar nu par să sugereze anumite teme.

Care este gandul tau?