Animatismul şi omul primitiv

Animatism e termenul pus în circulaţie de etnograful englez R.R. Marett (1900), spre a defini stadiul religios timpuriu al omului primitiv, premergător animismului şi legat de însufleţirea impersonală a naturii sau a unor părţi din ea.

Cunoscător al triburilor polare, etnograful rus V. G. Bogoraz (în studiul despre ciucci, 1912) afirmă că, pentru aceşti primitivi cu gândire inferioară, toate obiectele amorfe sau lucrate de om, ca şi toate fenomenele naturii îşi au sufletul, viaţa şi modul propriu de existenţă, după model uman: de exemplu, cortul are soţie şi copii, iar animalele îşi au gospodăriile şi chiar ţările lor proprii.

Criticând pe E. B. Tylor şi pe J. G. Frazer că au acordat atenţie exclusivă gândirii primitive, fără să ia în seamă emoţiile şi acţiunile, R.R. Marett afirma că atunci când omul primitiv nu-şi poate ajunge duşmanul, e cuprins de furie şi, de pildă, loveşte cu măciuca un pom pe care-l frânge, eliberându-se de o parte din mânie, dar totodată, convins că măciuca sa conţine o forţă tainică, el face un act rudimentar de magie (naşterea ideii de mana).

Marett greşea însă absolutizând emoţiile primitivului.

§ R.R. Marett, The Threshold of Religion, London, 1909

Etichete:,

Care este gandul tau?