Amoricani – sectă panteistă

amoricani (franc, amaurycains – după numele întemeietorului sectei, Amaury de Bene)

Sectă cu doctrină panteistă, apărută la Paris, în sec. XII-XIII, considerând că păcatul e absent din lume, că oricine are dreptul la liberul arbitru şi că există o identitate între cele 3 mari epoci ale istoriei şi cele 3 feţe ale lui Dumnezeu (din concepţia trinitară creştină).

Amoricanii aşteptau venirea Sfântului Duh şi întronarea, pe pământ, a împărăţiei dumnezeieşti întruchipând victoria adevărului, păcii şi libertăţii. Crezând că în fiecare om e inclus Dumnezeu, amoricanii se socoteau ignifugi. Negau ideea Judecăţii de Apoi, ca şi formele eclesiastice şi de cult (biserica, sfintele taine, sfinţii), văzându-şi mântuirea numai în acceptarea doctrinei amoricane care pentru ei echivala cu învierea întru Dumnezeu şi contopirea omului cu divinitatea.

Roma era acuzată a fi al doilea Babilon; iar papa era identificat cu Antichrist. Doctrina amoricană s-a dezvoltat din opera pierdută (reconstituită doar din referinţele polemice ale lui Albert von Bolstadt şi Toma din Aquino) a gânditorului francez Amaury de Bene (Amalric), mort în 1206, după ce în 1204 fusese judecat de papa Inocenţiu III, din ordinul căruia şefii sectei au fost arşi pe rug în 1210 şi doctrina lor interzisă în 1215.

Etichete:,
  1. Bogdan Cristescu Ana-

Care este gandul tau?