Ahura Mazda – zeu al binelui şi creator al universului

Ahura-Mazda; Ahura-Mazdah; Italo Pizzi: Ahura Mazdao (Domnul înţelepciunii, Atotştiutorul): grec. Ormazdes, Ormuzd

Zeul suprem din mitologia iraniană, venerat de zoroastrism ca principiu al binelui. Mitologia parsă primitivă populase universul cu spirite (ahura), în fruntea cărora Ahura-Mazda se opunea principiului răului, Angra-Mainyu.

Născut odată cu Angra-Mainyu de zeul primordial al timpului, Zurvan, Ahura-Mazda iese din starea sa de inerţie atemporală, creînd universul şi, prin mişcarea ce o imprimă actul său creator, scoţându-l din inerţie şi pe Angra-Mainyu, cu care intră în impact.

De atunci, Pământul se află în punctul de echilibru sau de ciocnire între fasciculul de lumină care vine de la Ahura-Mazda şi fasciculul de întuneric venind de la Angra-Mainyu. Făcând universul, Ahura-Mazda are rolul luminos de producător al tuturor operelor bune: fiinţele, lucrurile, principiile utile oamenilor (pământul fertil, animalele domestice, apele, focul); fiind şi zeul adevărului, înţelepciunii şi binefacerii.

Ahura-Mazda a stabilit durata lumii actuale de 12 milenii, divizate în 4 epoci de câte 3000 de ani:

• în întâia epocă el creează sfinţii şi spiritele Fravashi, organizând haosul spaţial dintre el şi duşmanul său trezit (Angra-Mainyu), într-un univers în mişcare, iar pe acest duşman, râvnind să-i surpe opera, îl opreşte în loc, lovindu-l cu o rază;

• în a 2-a, creează, ca fructificare a luminii, cerul, pământul, ierburile, copacii, animalele şi pe om în timp ce Angra-Mainyu produce demonii şi duhurile rele;

• în a 3-a, Angra-Mainyu invadează pământul, umplându-l de boli, dezastre, ruine, inundaţii, arşiţe şi geruri, de toate flagelurile imaginabile şi de corupţii morale, şi atunci moare primul om creat de Ahura-Mazda, Gaya Maretan, iar după aceea lumea e guvernată alternativ de cele 2 principii, când Ahura-Mazda creează drept consolare specii noi de cereale, alt om: Yima, apoi eroi şi regi; mai târziu, apare la porunca sa din pământ profetul Zarathustra, aducând oamenilor o lege nouă;

• în   a   4-a   epocă,   va   veni   mântuitorul Saoshyant, un mare reformator (urmaşul sau reîncarnarea lui Zarathustra), care va salva omenirea, iar între Ahura-Mazda şi Angra-Mainyu se va disputa bătălia finală după care Angra-Mainyu va fi aruncat în abis pentru eternitate.

În concepţia avestică, zona binelui e reprezentată de şapte sfinţi nemuritori (amesha spenta): zeul suprem, creatorul universului – Ahura-Mazda; gândul cel bun – Vohu Manah; dreptatea superioară şi ordinea universală – Asha-Vahista; cea mai aleasă cârmuire – Kshathra-Vairya; sfânta pietate, firea sacră, geniul (yazata) feminin al pământului – Spenta-Armaiti; sănătatea şi integritatea existenţei – Haurvatat: nemurirea -Ameretat.

Aceşti 7 sfinţi, probabil arhaici, corespund celor 7 Aditya – zeii arhaici principali din mitologia vedică. Lui Ahura-Mazda îi mai sunt subalterne geniile protectoare: Sraosha (supunerea), Daena (evlavia), Verethraghna (victoria), Rasnu (justiţia) şi numeroşii Fravashi. Zeul suprem e pomenit în documente persane timpurii.

Basorelieful din sec. VI î.e.n., de la Behystun (Kurdistan), îl reprezintă salutat de Darius I, care-i închină 12 regi vasali, Ahura-Mazda zburând pe deasupra capetelor într-un car ceresc pe care îl manevrează cu un soi de manşă sau baghetă magică, mâna dreaptă ridicând-o pentru binecuvântare ori salut; figura zeului e pur antropomorfică.

Basorelieful e însoţit de o lungă inscripţie cuneiformă, începând cu:

„Eu sunt Darius, rege măreţ, rege al regilor, rege în Persia […]. Din voinţa lui Ahura-Mazdah sunt rege, Ahura-Mazdah mi-a dat regatul.”

Inscripţia lui Artaxerxes III, din aşa-numitele Tăbliţe de la Persepolis (sec. V î.e.n.) conţine referinţe mitologice:

„Zeu măreţ este Ahura-Mazdah care a făurit pământul acesta, care a făurit cerul acela, care l-a plămădit pe om, care i-a hărăzit omului propăşire, care l-a făcut pe Artaxerxes rege”.

Unii cercetători găsesc similitudini între Ahura-Mazda şi zeul vedic Varuna. Mircea Eliade îl consideră, la origine, zeu uranian, bizuindu-se poate pe o informaţie neclară a lui Herodot (Istorii, I, 131) care-l numeşte, desigur, Zeus, dar indică structura cerească (uraniană) a divinităţii persane supreme.

Ahura-Mazda a devenit zeul central, stăpânul omnipotent al religiei iraniene, după reforma atribuită lui Zarathustra; putem bănui că reformatorul l-a ales dintr-un abundent panteon politeist al tradiţiei, unde Ahura-Mazda nu era zeu principal. Ulterior, în textele avestice, Ahura-Mazda este „Domnitorul înţelepciunii” şi „Atoateştiutorul”, având ca „veşmânt tăria bolţii cereşti (Avesta, Yasna, 30, 5); el dă ploaia, vede de departe, cunoaşte totul şi nu se înşeală în nimic, înţelepciunea sa fiind fără cusur, nu doarme niciodată şi nimic nu-l poate extrage din starea de veghe după cum nicio taină nu poate scăpa privirii lui strălucitoare; este chezaşul cuvântului dat şi al contractelor  dintre oameni,  prin   zeul   Mithra (simbol solar, iar ca nume comun – contract, fidelitate); totodată, este legislator, paznic juridic al universului şi pedepsitorul celor păcătoşi.

În epoca de apogeu al zoroastrismului, Ahura-Mazda capătă ecou şi în teritoriile vecine, căci listele asiriene de zei din sec. VII î.e.n. citează divinitatea Assara Mazas, părând indentificabilă cu Ahura-Mazda.

  1. Bogdan Cristescu Marcel

Care este gandul tau?