Aeneas – întemeietorul arhetipal sau erou civilizator

Aeneas (Enea) – Erou troian – născut de zeiţa Aphrodite, de la Anchises – care, după un episod homeric, a întemeiat cu supravieţuitorii neamului lui Priam altă cetate în locul Troiei distruse (lliada, II, v. 819-823; V, v. 311; XX. v. 308; cf. imnurile homerice: Imn către Aphrodite, 196); dar, după varianta latină (Vergilius, Eneida) Aeneas a fugit din Troia incendiată, rătăcind 7 ani pe mări, iar apoi, găzduit de Dido, regina Cartaginei, condus de o Sibyllă în Infern, prin Cumae, şi în fine ajuns în Latium, s-a însurat cu Lavinia, fiica regelui Latinus, al cărui regat l-a moştenit.

După tradiţia mitică romană, fiul său Ascanius a întemeiat Alba Longa. Lui Aeneas, tradiţia îi atribuia aducerea din Troia a statuetelor zeilor Penaţi. Acţiunea lui Aeneas se sprijină pe două valori umane: virtus (virtutea) şi lubor (munca, activitatea) – aşa cum sintetizează Vergilius (Eneida, XII, v. 435).

Dacă Homer, în războiul troian, îl prezintă ca pe un războinic secundar, fie şi basileu al dardanilor (o colonie troiană din Asia Mică, lângă Hellespont), pentru romani, Aeneas este zeu, chiar zeul strămoşesc maxim: lovem indigetem apellant (Titus Livius, Ah Urbe condita, LIV), datorat cerului: Indigetem Aenean scis ipsa el scire fateri / Deheri caelo falisque adsidera tolli – Eneida, XII, v. 794-795 (trad. rom. G. Coşbuc: Însăţi o ştii că-n curând primi-voi în ceruri pe Aeneas / Zeu pământean şi menirile lui rădica-l-vor la stele).

În cadru mitologic, Aeneas – întemeietorul arhetipal – este de fapt un erou civilizator.

Care este gandul tau?