Adventişti – sectă creştină

adventişti   (lat.   adventus  – venire)

Sectă creştină, predicând ca esenţă doctrinară credinţa că sensul vieţii şi datoria omului este să aştepte a doua venire a lui Iisus Hristos, ce se va efectua curând, odată cu Judecata de Apoi   (escatologie. Apocalips).

Cultul adventist, propus ca o formă milenaristă de religie a pasivităţii,  a fost întemeiat spre anul 1830, în mediul micii burghezii din Statele Unite ale Americii, de predicatorul baptist William Miller. Întemeietorul, râvnind să apropie de timpul generaţiei sale a doua venire a lui Iisus Hristos, dedusă din scripturile canonice creştine (Biblia), a publicat în  1833, cartea Evidences front Scripture and History of the second coming of Christ about the year 1833: întrucât profeţia nu s-a împlinit, ea a fost corijată de Miller, întâi pentru anul  1843 şi apoi pentru 1847; nici neconfirmarea acestor date nu a dizolvat cultul  adventist, care  s-a  dezvoltat şi apoi s-a ramificat în câteva subsecte.

Cultul de bază apropiat doctrinar de baptişti, admite ca dogme: trinitatea lui Dumnezeu, creatorul revelat al Bibliei,   învierea  morţilor;  dar  neagă sfinţii şi crucea şi este iconoclast: se deosebeşte de baptism prin credinţa în grabnica reîntoarcere a lui Iisus Hristos şi prin credinţa că sufletul omului moare şi învie odată cu trupul.

După W. Miller, toate profeţiile biblice s-au împlinit, cu excepţia celei de a doua veniri. După moartea întemeietorului, adventiştii au comutat data venirii a doua, întâi pentru anul 1924,  apoi  pentru 1995.  Conform doctrinei adventiste, la a doua venire a lui Hristos toţi drepţii vor învia şi vor domni 1000 de ani împreună cu el, iar după acel mileniu Iisus Hristos va veni şi a treia oară, când vor învia şi păcătoşii, pe care Dumnezeu îi va judeca şi îi va distruge prin foc, spre a-i cruţa de chinurile Iadului.

De atunci, asistând la gloria Fiului Omului, cei drepţi vor dobândi dominaţia eternă. Cultul adventist de bază, avându-şi centrul la Washington, avea în 1958 în lume, 1 119 000 adepţi. Între timp, subsectele au devenit autonome, deşi deosebirile doctrinare sunt neesenţiale: adventiştii creştini insistă asupra ideii că, după mileniul de domnie cristică, toţi păcătoşii din lume vor fi nimiciţi; adventiştii evanghelici recunosc imortalitatea; adventiştii de ziua a şaptea (subsectă înfiinţată de Ellen White, 1827-1915) constituie ramura adventistă cea mai fanatică ce îşi desfăşoară propaganda uneori agresiv şi care consideră drept a 7-a zi din Geneză (ziua de odihnă), sâmbăta; adventiştii reformaţi refuză orice fel de muncă în zi de sâmbătă şi nu acceptă serviciul militar.

(W. Mueller, Die Adventisten, Hamburg, 1947)

  1. Bogdan Cristescu Gheorghe Cel Sfânt
  2. Bogdan Cristescu Gheorghe Cel Sfânt

Care este gandul tau?