Adad – zeu al trăsnetului şi al ploii

Adad (Fulgerătorul); Addu; rar Ramman.

Zeu mesopotamic de origine sumeriană (Ishkuru) al trăsnetului şi ploii, identificat în Babilon, sub numele atributiv Addu, cu Marduk. Era venerat în general ca stăpân al apelor violente, care a declanşat potopul şi deci poate distruge recoltele prin ploi excesive sau, dimpotrivă, printr-o mare secetă, reţinând apele necesare ogoarelor.

Considerat totuşi zeu sentimental, cu vagi nunaţe prometeice: când zeul suprem Enlil, spre a pedepsi omenirea, ordonă curmarea ploilor, oamenii îl invocă prin sacrificii pe Adad: „îi puseră dinainte [turte] coapte, iar lui îi plăcu prinosul de făină coaptă, […] i se făcu ruşine şi ridică mâna.

În fiece dimineaţă făcu să plouă din ceaţă, iar în fiece noapte lăsă să pice rouă pe furiş” (Când zeii erau încă oameni, II, 26-32). Cultul lui Adad era foarte răspândit (în Canaan – acelaşi Addu), uneori ca al zeului global al furtunii.

Adesea, Adad era reprezentat cu un ciocan într-o mână şi cu un snop de fulgere în cealaltă.

Care este gandul tau?